Autostrăzi cu dus și întors

Spania are o problemă în plus pentru buget în 2017: trecerea în administrația publică a 8 autostrăzi intrate în stare de faliment. Costurile sunt calcu­late la nivel de 7 miliarde euro. Companiile care le-au construit în urma unor montaje financiare au realizat investițiile înainte de 2008. Au mizat pe creșteri ale traficului şi ale numărului de automobile nou înmatriculate care asigurau rentabilitatea autostrăzilor peste ,,bara” de 30 000 de vehicule pe zi. Criza economică a dat peste cap socotelile, tăind drastic pofta de mișcare a spaniolilor, care însă nu au mai ,,cotizat” la nivelul scon­tat pe noile autostrăzi.

România nu are această problemă. Presiunea publică face din construirea autostrăzilor un test pentru politicieni. Partidele au prins din zbor dorința alegătorilor, în programe electorale rămase neonorate. Politicienii au trecut de la extrema lui Băsescu, ministru la Transporturi care spunea, înainte de anul 2000, că România nu are nevoie de autostrăzi, la minciuna lungă de 1.000 de kilometri. ,,Anul tehnocraților” a fost un an sabatic în domeniu, Cioloș nereușind să prezinte la bilanț lucrări finalizate, ci doar promisiunea terminării în 2017 a circa 60 de kilometri de autostradă risipiți pe mai multe tronsoane, moștenite de la... Ponta.

Guvernul care pornește acum la drum trebuie, printre alte priorități, evident, să recu­pereze deficitul la acest capitol de infrastructură. Parcarea uriașă în care se transformă de sărbă­tori DN1 nu-și va schimba însă statutul încă mulți ani. Dacă nu se îngropa licitația pentru Comarnic – Brașov din motive nici acum lămurite, ci doar bănuite, ar fi fost șanse ca 2019 să fi marcat prima autostradă care traversa munții. Ștafeta preluată de Pitești – Sibiu are deja mari întârzieri, dar mai ales necunoscute tehni­ce în proiect care fac incerte pronosticurile privind datele de intrare în exploatare și costurile. Până în 2020 certitudinea plane­ză doar pentru porțiunea A1 Sibiu – Nădlac, așa încât ieșirea din țară este mai ușoară decât venirea spre Capitală. Se verifică și aici versurile lui Vasile Alecsandri învățate de cine a făcut la zi clasele primare: ,,mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă”. Sergentul rănit la 1877 a transmis premo­niția care durează de 140 de ani.