Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un complet de 5 judecători, a decis să respingă, ieri, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de Liviu Dragnea împotriva deciziei de condamnare la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare în dosarul „Angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman”. Practic, instanța nu a ținut cont, nici de această dată, de faptul că Dragnea a fost judecat de un complet care nu a așteptat decizia CCR cu privire la completurile de trei, dar care, de asemenea, nu a luat în calcul faptul că judecata s-a făcut de un complet care a fost menținut în funcțiune prin acte administrative nepublicate în Monitorul Oficial, fiind, astfel, lovite de nulitate. În schimb, ÎCCJ a admis, în principiu, o altă cale extraordinară de atac formulată de Dragnea, respectiv recursul în casație, care va fi judecat, pe fond, începând cu 14 ianuarie. Adrian Toni Neacșu, unul dintre apărătorii din acest dosar, consideră că, de fapt, luna viitoare și această cale de atac va fi respinsă, astfel încât cauza va ajunge, cu siguranță, la CEDO. „Unde Dragnea va câștiga de pe scaun”, mai arată avocatul.
Cele trei acțiuni formulate de Liviu Dragnea, luate, ieri, în discuție de Completul Penal 3 de 5 judecători de la ÎCCJ, au fost judecate simultan. Mai întâi, este vorba despre contestația în anulare, apoi despre suspendarea executării pedepsei până la soluționarea contestației în anulare, precum și recursul în casație, toate privind același dosar soluționat definitiv în data de 27 mai 2019.
Contestația în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, decizia fiind una definitivă. Asta, în ciuda faptului că această cale de atac a fost întemeiată pe două situații clare ca lumina zilei. Prima chestiune este aceea că, în primăvară, completul de apel a refuzat să admită excepția de nelegală compunere a completului de fond, să anuleze sentința și să trimită cauza la rejudecare, pentru că nu s-a respectat prevederea din Legea nr. 78/2000 privind specializarea completurilor de 3. Apoi, după ce la Curtea Constituțională a fost depusă o sesizare privind existența unui conflict juridic de natură constituțională exact cu privire la acest aspect, apărarea a cerut completului de judecată să amâne pronunțarea sentinței până când CCR emite decizia. Nu s-a întâmplat așa ceva, astfel încât Dragnea a fost condamnat în apel, prin menținerea unei hotărâri de la fond pronunțată de un complet nelegal constituit, conform deciziei CCR, care a fost pronunțată în 3 iulie și publicată în Monitorul Oficial la 10 octombrie. Avocatul Adrian Toni Neacșu atrăgea, în urmă cu o lună, atenția asupra faptului că „părțile din acest dosar sunt cele care au invocat primele, chiar ca motiv de apel, nelegala compunere a completelor de 3 judecători prin lipsa specializării, prin simplul fapt că ÎCCJ a insistat să se pronunțe înaintea CCR, decizia acesteia din urmă prin care constata nelegalitatea completelor de 3 judecători în perioada 2003-2019 se aplică tuturor, chiar dacă nu au invocat problema, mai puțin acestui dosar”.
Magistrații au ignorat motivele care impuneau anularea condamnării
Al doilea motiv al contestației în anulare se referă la modul în care a fost compus completul de apel care a pronunțat condamnarea definitivă. După ce CCR a stabilit, în noiembrie 2018, că toate completurile de 5 au fost constituite ilegal, în noiembrie și decembrie anul trecut au fost extrase alte completuri. Ultimele au fost alcătuite în baza unei Hotărâri a Secției pentru Judecători de la CSM, care a stabilit compunerea a câte trei completuri de 5 judecători pentru civil și a altor trei pentru penal. Pentru ca, în ianuarie 2019, tot CSM să decidă noi trageri la sorți pentru anul curent, cu mențiunea ca dosarele deja intrate pe rol anterior să fie judecate, în continuare, de completurile trase la sorți la finalul anului 2018. Astfel, hotărârea CSM a fost însușită de Colegiul de Conducere al ÎCCJ, care a emis o altă hotărâre în acest sens. Nici actul administrativ al CSM și nici actul administrativ al Colegiului de Conducere al ÎCCJ nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, fiind, astfel, lovite de nulitate.
Caracterul de act administrativ al hotărârilor Colegiului de Conducere al ÎCCJ este statuat definitiv în Decizia nr. 687/2018 a Curții Constituționale, care, la paragrafele 127 și 142, stabilește că hotărârile Colegiului de Conducere al ÎCCJ în ce privește completurile de 5 sunt acte administrative cu caracter normativ. Mai mult, conform articolului 11, alineat 1, din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, „în vederea intrării lor în vigoare, (…) actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Nici acest aspect nu a fost luat în considerare, ieri, de ÎCCJ, care a respins contestația în anulare formulată de Liviu Dragnea. Respingerea contestației în anulare a condus, automat, și la respingerea cererii de suspendare a executării pedepsei.
Recursul în casație, admis de principiu. Specialiștii spun că asta nu înseamnă mare lucru
Interesant este că același complet care a respins contestația în anulare depusă de Liviu Dragnea a admis, în principiu, tot ieri, cererea formulată de fostul președinte al PSD cu privire la recursul în casație. Avocatul Adrian Toni Neacșu a precizat însă, pentru „Jurnalul”, că acest lucru nu înseamnă, în mod concret, nimic. „Admiterea de principiu a recursului în casație înseamnă că cererea a fost formulată corect. Probabil, mai ales având în vedere că partea cea mai consistentă cu privire la anularea condamnării a fost prezentată la contestația în anulare, instanța va respinge și această a doua cale de atac”, arată Neacșu.
Cu toate acestea, lucrurile nu sunt pierdute definitiv pentru Liviu Dragnea. Magistrații au stabilit ca primul termen de judecată pentru admiterea sau respingerea recursului în casație să aibă loc pe data de 14 ianuarie 2020. Dacă se va admite, sentința va fi casată, iar dosarul va fi rejudecat. Nu este clar dacă doar apelul sau și fondul.
Conform Codului de Procedură Penală, hotărârile judecătorești definitive sunt supuse casării dacă, printre altele, „instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate” sau dacă „instanța nu s-a pronunțat asupra unuia sau mai multor motive de apel”.
Ultima cale de atac în România. Singura șansă este la Strasbourg
Admiterea recursului în casație este ultima șansă a lui Liviu Dragnea în instanțele din România, pentru că, tot potrivit Codului de Procedură Penală, „în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat”.
Așa cum arătam mai sus, avocatul Adrian Toni Neacșu este rezervat cu privire la modul în care va acționa Înalta Curte de Casație și Justiție pe data de 14 ianuarie. Acesta este de părere că dreptatea, în acest caz, va fi aflată doar printr-o acțiune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), unde, cu motivele invocate în contestația în anulare respinsă ieri, Liviu Dragnea va câștiga „de pe scaun”, fără să se prezinte la proces.
Una rece, una caldă. Contestația în anulare, respinsă, recursul în casație, admis. ÎCCJ nu a ținut, nici de această dată, cont de lege și de deciziile Curții Constituționale