Războiul pentru locul trei la alegerile de anul viitor este mai intens chiar decât cel pentru câştigarea scrutinului. Ecuaţia politică, aşa cum arată ea acum, nu va tranşa clar lucrurile după parlamentarele din 2016. Concret, PSD şi PNL vor obţine procente relativ apropiate potrivit sondajelor de opinie, dar mult sub 50% fiecare, ceea ce nu garantează niciunui partid formarea unui guvern monocolor.
Este de natura evidenţei că fie unii, fie alţii vor avea nevoie de o alianţă în Parlament pentru a putea impune premierul. Iar aici intră în joc cei trei grei ai politicii: Băsescu, Tăriceanu şi Oprea. „Nu am crezut niciodată că voi mai cere votul pentru a conduce un partid. Următorul Congres îl vom avea anul viitor după legislative. Sper să fim partid de guvernare”.
Planurile Mișcării Populare
Traian Băsescu şi-a devoalat planul politic pentru următoarea perioadă la Congresul în care a fost ales preşedinte al Mişcării Populare. Vrea ca anul viitor să fie parte din Executiv, cel mai probabil împreună cu liberalii. În pofida declaraţiilor oficiale ale lui Vasile Blaga potrivit cărora PNL nu va face alianţe cu Băsescu, vechii democrat-liberali au fost activaţi de fostul preşedinte şi vor lucra din greu la construcţia unei majorităţi parlamentare.
Cu o singură condiţie - Mişcarea Populară să treacă pragul electoral de 5%, ceea ce i-ar asigura minimum 15 deputaţi şi minimum 8 senatori (conform nor-mei de reprezentare din noua lege a alegerilor parlamentare). Or, în condiţiile revenirii la votul pe liste, liderul-locomotivă are un rol extrem de important.
Astfel, dacă Traian Băsescu ar fi primul pe lista partidului, restul candidaţilor nici nu mai contează pentru că notorietatea sa este suficientă cât să tragă toată lista după el şi să facă pragul. În acest scenariu, Băsescu ar urma să se retragă ulterior şi să cedeze locul următorului de pe listă. Iar de problema vizibilităţii s-a ocupat multă vreme chiar Victor Ponta. Cât a fost prim-ministru, Ponta l-a ţinut în viaţă pe Băsescu pentru că are nevoie de un adversar cu care să lupte. Iohannis şi PNL erau la acea vreme mult prea slabi. La rândul său, fostul preşedinte a avut de câştigat atacând şi contraatacând tot la Ponta şi PSD.
Aşadar, cu un 5% al lui Băsescu, cu procentele UDMR şi cu minorităţile naţionale altele decât cea maghiară, PNL poate spera anul viitor la un Guvern cu susţinere solidă în Parlament.
UNPR, la mâna lui Liviu Dragnea
Partidul-balama al guvernării Ponta, UNPR, a scăzut apreciabil în sondaje după scandalul coloanei oficiale şi după protestele de stradă. Oamenii lui Gabriel Oprea aşteaptă un semn de la Liviu Dragnea, care trebuie să decidă dacă PSD mai este dispus să tragă după el anul acesta UNPR sau nu.
Surse social-democrate susţin că unii lideri din teritoriu se opun cu tărie unei alianţe electorale, dar alţii vor ca parteneriatul cu UNPR să continue, având nevoie de acest partid pentru crearea majorităţilor la nivel local.
Mai ales că UNPR deţine încă poziţii importante la nivel local, iar în Parlament social-democraţii vor avea nevoie şi de voturile lor pentru a-şi trece proiectele de lege în acest an. Dacă însă PSD şi UNPR decid să meargă singuri în alegeri, cresc şansele lui Băsescu şi Tăriceanu de a ocupa a treia poziţie.
Tăriceanu, curtat şi de PNL, şi de PSD
O variantă mai curată şi preferabilă în PNL ar fi ca partidul lui Tăriceanu să treacă pragul electoral de 5%. Cu sau fără Băsescu în Parlament, liberalii ar putea negocia cu senatorii şi deputaţii conduşi de Călin Popescu Tăriceanu şi Daniel Constantin. Au tatonat deja terenul înaintea ultimei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Ponta când Alina Gorghiu i-a transmis bezele lui Tăriceanu, dând atunci impresia că relaţia dintre fostul liberal şi partidul său de baştină s-ar putea reconcilia. Însă, în cazul în care ALDE ar reuşi să intre în Parlament (au anunţat deja că nu vor încheia alianţe electorale şi că merg singuri în alegeri) social-democraţii vor avea cel mai probabil întâietate la negocieri pentru formarea unei majorităţi. Fără susţinerea lui Victor Ponta şi a PSD, Călin Popescu Tăriceanu şi ai săi nu ar fi azi la guvernare şi în funcţii înalte în stat.