Creativitatea umană atinge cea mai profundă expresie a ei prin artă, dincolo de barierele de ordin social sau politic, iar Capitala României se poate erija în rândul oraşelor ce se propun drept o pepinieră pentru cei care sunt sensibili la frumos. Şcolile de artă din oraşul nostru reprezintă atât un incubator pentru artişti, cât şi o sursă de inspiraţie pentru caracterul estetic al oraşului. Şcolile de artă din Bucureşti oferă posibilitatea celor care le absolvă să genereze produse care să aducă satisfacţie estetică nu doar creatorului însuşi, ci şi societăţii.
Una dintre responsabilităţile principale ale societăţii moderne şi, implicit, ale României şi ale Bucureştiului, care se confruntă cu sistemul educaţiei contemporane, este formarea unei culturi a personalității. Urgența acestei sarcini este legată de revizuirea sistemului valorilor vitale și artistice-estetice. Formarea unei culturi a generației tinere este imposibilă fără a recurge la valorile artistice acumulate de societate pe parcursul existenței sale. De-a lungul istoriei recente a Bucureştiului, diverşi artişti avangardişti şi-au exprimat revolta faţă de sistemul politic, făcând prin creaţiile lor apel pentru întreaga lume, prin diferite forme de artă, lăsând astfel un portret al vremurilor pentru generaţiile viitoare. Ajuns în democraţie, oraşul nostru ne arată că arta poartă şi scopuri de divertisement şi chiar de tratare a bolilor psihoterapeutice, iar graffitiul, spre exemplu, o artă urbană frumoasă, comportă scopuri atât motivaţionale, dar şi funcţii nemotivate, pentru că doar o persoană creativă la nivelul subonştientului poate folosi graffiti prin imaginaţie (bucureştenii nu duc lipsă de aşa ceva), iar acest tip de artă s-a dezvoltat şi a dobândit adepţi în ultimii 30 de ani chiar şi în România, proaspăt ieşită din comunism, încă de la începutul anilor ’90. Desigur, există mai multe tipuri de artă, însă, ţinând cont de ce este o formă de artă, trebuie punctat că există două mari grupuri, artă vizuală şi non-vizuală, ambele găsindu-şi corespondent în Bucureştiul zilelor noastre. În Bucureşti există şcoli de artă, unde artele fine, precum pictura, grafica, sculptura, fotografia sau benzile desenate sunt abordate de aria curriculară a instituţiilor de profil la rigorile după care se desfăşoară şcolie de artă din Occident, fiind înscrise în această categorie şi tipurile de artă decorativă şi aplicată, care implică cearea de produse artistice care au un scop utilitar şi ne-utilitar. Astfel, diferite obiecte atractive pentru ochi din rândul acestor domenii au un efect artistic incontestabil. În şcolile de artă din Bucureşti, cursanţii au posibilitatea să cunoască tainele acestui vast domeniu. De exemplu, pot afla că artele non-vizuale încadrează literatura şi arhitectura, care, conform unui principiu distinct al diviziunii artei, sunt catalogate ca fiind statice. În şcolile de artă din Bucureşti, cursanţii înţeleg de ce arta este capacitatea unei persoane de a traduce în realitate ceva frumos şi de a primi plăcere estetică, iar una dintre căile de a învăţa, pe care mizează sistemul profesional din Bucureşti, este de a învăţa că, fără artă, nu doar oraşul sau ţara noastră, ci întreaga lume ar fi banală, plictisitoare şi puţin captivantă.
Bucureşti – confluenţa influenţei artistice a două lumi
Unul din factorii ce stimulează calitativ arta este diversitatea, odată cu ea, ramurile şi capacităţile artei se diversifică, se îmbogăţesc şi evoluează creativ, iar Bucureştiul rămâne acea poartă misterioasă între două lumi, cea a Occidentului, şi cea a Estului Europei, îmbinând influenţe mixte în stilurile de artă practicate aici. Dacă potrivit înregistrărilor din Enciclopedia Britanică, principalul criteriu al artei este capacitatea de a provoca un răspuns la alte persoane, la rândul său, enciclopedia de tip sovietic ne spunea că arta este una dintre formele de conştiinţă socială care reprezintă principala componentă a culturii umane. Această dezbatere nu este închisă azi în şcolile de artă din Bucureşti, dar efectele ei sunt cât se poate de constructive, oferind posibilitatea absolvenţilor să aleagă, să îmbine şi să inoveze. „În şcolile de artă din Bucureşti există o mare varietate de opere de artă studiate. Ele stimulează diferite tipuri, forme şi mijloace de creaţie ”, spune Alexandra Iordan, studentă la una dintre şcolile de artă din Bucureşti.
Bucureştiul investeşte în arta juvenilă
Datorită implicării autorităţilor municipale, copiii bucureşteni, care dispun de înclinaţii artistice, beneficiază în prezent de mai multe spaţii adecvate pentru a-şi dezvolta talentele. Mai multe şcoli de muzică şi arte plastice au fost restaurate şi îmbunătăţite în ultimul an după cele mai înalte rigori, astfel încât cei care le frecventează să aibă toate dotările necesare unui învăţământ de calitate, şi chiar construirea de clădiri noi a fost necesară, pentru mai multe instituţii de învăţământ preuniversitar de profil din oraş. Totodată, ca urmare a taberelor de sculptură promovate de Primăria Municipiului Bucureşti în sezonul călduros în diferite parcuri ale Capitalei şi a seriei de spectacole „Visul unor simfonii de vară” de la Parcul Colţea, care au fost organizate de Primăria Sectorului 3, a reieşit lipsa unor spaţii adecvate pentru învăţământul artistic în Capitală. „De când am început să organizăm diferite evenimente artistice, am constatat în urma dialogului cu mulţi profesionişti în materie de artă că toţi aveau aceeaşi nemulţumire, lipsa unor spaţii adecvate de învăţământ de calitate”, ne-a declarat Claudiu Dumitrache, arhitect al Primăriei Capitalei. Lucrările la una dintre unităţile de învăţământ, situată pe strada George Enescu, în curtea Şcolii nr. 5, au început în luna octombrie a anului trecut. Clădirea a fost proiectată de o firmă germană de prestigiu care a fost selectată împreună cu constructorul în urma unei licitaţii. A fost o echipă de vreo 12 arhitecţi români şi austrieci care au participat, dat fiind că e un proiect complex, interdiciplinar, iar pe parcurs au avut loc consultări cu o serie întreagă de profesionişti”, a arătat Dumitrache. Săli de studiu pentru fiecare instrument
Şcoala are un subsol şi două etaje, care cuprind săli dedicate studiului fiecărei discipline muzicale. „Am încercat ca în acest proiect să realizăm pentru fiecare tip de instrument spaţii dedicate şi, mai mult decât atât, spaţii comune, spaţii de concert, spaţii de repetiţie pentru grupuri mari, să integrăm în acest proiect şi porţiuni care să ţină de balet, există două spaţii foarte generoase şi frumoase dedicate practicii de dans”, a explicat arhitectul Claudiu Dumitrache. Astfel, şcoala dispune de o sală de spectacole cu o capacitate de 350 de locuri, o sală de concert cameral, o sală de artă dramatică, un spaţiu expoziţional, ateliere de arte plastice, un laborator pentru înregistrări audio şi spaţii destinate artelor care cuprind zona de repetiţii. De asemenea, unitatea de învăţământ a mai fost prevăzută cu spaţii pentru depozitarea recuzitei, vestiare, ateliere de ceramică, grafică, pictură, istoria artei, webart/fotografie, comunicare media, săli de muzică pentru instrumente, audiţii, ansambluri corale şi instrumentale, formaţii camerale, spaţii pentru coregrafie, sală de lectură, zonă de aşteptare pentru părinţi, spaţii destinate personalului educaţional şi celui administrativ şi un adăpost de protecţie civilă. Desigur, această şcoală poate fi utilizată şi în afara orelor, clădirea fiind antifonată şi dotată cu un sistem de climatizare centralizat care asigură şi dezumidificarea aerului pentru instrumentele muzicale. Şcoala are şi sisteme de sonorizare de ultimă oră. În aceeaşi măsură, în debutul anului 2020, vor fi achiziţionate instrumente muzicale de cea mai bună calitate. În alte 5 şcoli din Capitală, Primăria Bucureşti mai are în finalizare o sală nouă pentru arte la Grupul Şcolar de Construcţii-Montaj „Petre Antonescu”. Mai mult, pentru anul 2020, autorităţile municipale şi-au propus să contruiască şi alte noi şcoli de arte.
Profesoara care face artă cu elevii săi la o şcoală din Bucureşti
Florentina Căpuşă este unul dintre profesorii din Bucureşti care se dedică creativităţii. ”Creativitatea dă savoarea care rămâne după ce totul trece”, ne spune ea. Lucrările cursanţilor ei te poartă într-o călătorie în lumea artei. Mici tablouri cu flori sau diferite desene abstracte, lucrări care stimulează imaginaţia oricui, ce par a fi opera unor artişti de renume, dar nu, ele sunt realizate de tineri îndrumaţi de un profesor pasionat de desen. Florentina Căpuşă predă la Şcoala de Arte nr.7 din Bucureşti, unde anul acesta a transformat orele de Arte Vizuale în adevărate ateliere de pictură. „Crativitatea dă expresia personală, uneşte individul cu ceea cel el studiază şi dă savoarea care rămâne după ce totul trece”, spune ea. Povestea orelor de artă din clasa Florentinei Căpuşă a început în urmă cu trei ani, când aceasta a căutat „o cale spre inima copiilor”. „Mi-a venit într-o zi ideea să facem poveşti desenate. Aşa că am luat-o de la capăt cu tot ceea ce încercasem anterior şi am predat prin desen”, mărtusiseşte Florentina Căpuşă. Mereu le spun tinerilor: Ne trebuie foarte mult curaj pentru a picta. Nu oricine face cireșe albastre”, spune aceasta. Fiind pasionată de desen şi aflată într-o permanentă căutare de tehnici şi instrumente distincte, aceasta face ca orele de desen să pară mici provocări, folosindu-se de tot felul de improvizaţii. Cursanţii apelând adesea în realitarea lucrărilor de la pungi din plastic reciclate până la beţişoare pentru urechi ori carduri expirate. În mod normal, utilizez tehnicile recomandate de programă, însă, fiind vorba de arte vizuale, e păcat că nu mai învăţăm câte ceva nou. Astăzi sunt aşa de multe oportunităţi de a vedea ceea ce lucrează alţii şi de a învăţa de la ei. O tehnică pe care am încercat-o curând a fost „glisarea”, unde a folosit pungi din plastic, reciclate, carton şi diferite nuanţe de vopsea acrilică. „Urmează să folosim pungile cu bule, pe post de ştampile”, spune Florentina. „Cele mai reușite și spectaculoase ștampile le-am obținut din secțiuni de legume. Începeți cu apio și veți vedea ce nebunie iese. Apoi am făcut construcții din legume. Instrumentele folosite pentru pictură și desen sunt cele convenționale, cum ar fi pensulele, în cazul picturii, dar și cele mai neobișnuite: bețișoare pentru urechi, scobitori, resturi de cartonașe, carduri expirate, ață, plasă…. multe altele.” Pentru că tinerii resping lucrurile plictisitoare, Florentina Cernat povesteşte cum îşi desfăşoară orele pentru ca ai săi cursanţi să nu se plictisească. „Dacă luăm în considerare artele vizuale, încercăm să pliem temele din programa școlară pe aplicații cât mai atrăgătoare. Totul pleacă de la o poveste. Urmărim tutoriale, strângem materiale, ascultăm muzică atunci când lucrăm. Eu lucrez cu ei. Atât frontal, cât și individual. Expunem toate lucrările. După ceva timp, când lucrările merg acasă la cursanţi, îi sfătuiesc să le expună în propriile locuințe". Având o experienţă la catedră de aproape 20 de ani, profesoara ştie ce le place cursanţilor şi ce nu îi atrage şi ne explică modul cum procedează în situaţiile respective. ”Tinerilor din Bucureşti le plac jocul și situațiile în care creează ceva. Nu agreează situațiile pe care nu le înțeleg și, trist, dar adevărat, unii din ziua de azi resping tot ceea ce nu este plăcere imediată.” Astfel, pe lângă profesorul pasionat şi care pune accent pe joc şi şcoală la instituţia de arte la care lucrează, Florentina Căpuşă crede că pentru a dezvolta creativitatea este nevoie şi de excursii cu elevii, dar şi ore în aer liber. ”Am observat că cel mai bine se prind lecțiile desfășurate în natură. Am avut două burse de studiu în Suedia și în Finlanda, pentru a mă perfecționa în desfășurarea activităților în aer liber. Astfel, am avut posibilitatea să observ cât de important este timpul petrecut de profesorii de arte cu elevii, cât de independenţi sunt elevii, cum se petrece totul şi astfel încerc să aplic aceste lucruri şi în Bucureşti. Şcoala de arte unde îşi desfăşoară Florentina activitatea are multe proiecte, ne spune ea, fiind recunoscută şi apreciată pentru că le oferă copiilor şi altceva în afară de orele de curs, iar profesoara, la rândul său, este cea care a iniţiat turul de ciclism din oraş, care anul acesta ajunge la ediţia 15. Întorcându-ne la desen și pictură, Florentina Căpuşă ne spune că are propriile lucrări, dar, adaugă modest, ”nu cred că excelez”. Cert este că talentul pe care l-a moștenit din familie a ajutat-o foarte mult în procesul de predare: ”Pe vremea când am intrat la Liceul Pedagogic, erau probe eliminatorii desenul și caligrafia. Cred că am moștenit ceva talent și rigoare de la tata și cred că acestea mi-au ajuns ca să predau. Când am intrat în învățământ, nu erau materiale didactice și desenam singură toate planșele. Și elevii înțelegeau și asta mă face să cred că erau bune. Așa făceam toți atunci. Totuși, acum învăț din tutoriale. Am căzut în patima gelurilor colorate, a vopselelor acrilice și a tehnicii Zentangle. Recunosc faptul că abia aștept vacanța ca să mai încerc ceva. Și da, aș vrea să fac o școală, dar vârsta îmi spune altceva, așa că voi rămâne la vizite în muzee și la tutorialele de pe internet.”