Deși America Latină rămâne, teoretic, o destinație „pentru toate buzunarele”, realitatea de la fața locului spune altceva: sunt mai puțini turiști decât în alți ani. Vizibil mai puțini.
Nu vorbim de colaps, nu vorbim de orașe goale, dar lipsesc acele valuri continue de europeni, canadieni sau americani care, până nu de mult, umpleau aeroporturile, pensiunile și terasele. Se simte o pauză. O frână trasă discret, dar ferm. Motivul e simplu și deloc exotic: lumea are mai puțini bani.
Prețurile au crescut peste tot. Zborurile transatlantice nu mai sunt chilipir, cazările s-au ajustat la inflația globală, iar mâncarea - chiar și cea locală - nu mai e la nivelul de acum zece ani. America Latină n-a inventat scumpirea, doar a importat-o. Și a făcut-o rapid. Pentru turistul care vine cu buget fix, fiecare decizie cântărește mai mult: câte nopți stai, ce mănânci, ce vizitezi, ce lași pe „data viitoare”.
Paradoxal, exact această scumpire a adus o schimbare de profil a turistului. Nu mai vin cei care bifează țări în grabă, cu selfie-uri și program rigid. Vin mai puțini, dar mai atenți. Mai calculați. Mai interesați să stea într-un loc, nu să-l consume. Se stă mai mult într-un oraș, se negociază mai mult, se caută experiențe reale, nu excursii standardizate. Turismul s-a așezat, s-a maturizat, dar și s-a restrâns.
În America Centrală, acest lucru se vede cel mai clar. Costa Rica, de pildă, rămâne o destinație sigură și bine pusă la punct, dar nu mai e „ieftină”. Panama la fel. Guatemala atrage, dar nu mai este descoperirea de altădată. Localnicii știu ce au și cer pe măsură. Iar turistul simte. Nu pleacă dezamăgit, dar pleacă mai atent la portofel.
În America de Sud, situația este asemănătoare. Peru, Bolivia, Ecuador încă oferă autenticitate, dar și acolo prețurile au crescut, iar fluxul de turiști s-a subțiat. Nu dramatic, dar constant. Sunt mai puține grupuri mari, mai puține autocare, mai puțină aglomerație. Pentru unii, e un minus. Pentru alții - și nu puțini - e un mare câștig.
Adevărul e că turismul de masă obosește. Și pe cei care călătoresc, și pe cei care primesc. America Latină pare să intre într-o etapă mai calmă, mai selectivă, mai apropiată de ce era Europa acum 20-30 de ani. O destinație în care nu mai vii „pentru că e ieftin”, ci pentru că vrei să fii acolo.
Iar românul simte această schimbare. Vine mai rar, dar stă mai mult. Întreabă mai mult, se interesează mai bine, nu mai pleacă la drum cu iluzia vacanței perfecte și ieftine. Vine pregătit pentru o lume frumoasă, dar nu idealizată. Pentru o lume care nu te răsfață, dar te primește corect.
Poate că nu e întâmplător că sunt mai puțini turiști. Poate că lumea, obosită și mai săracă, a început să călătorească altfel. Mai rar. Mai profund. Mai responsabil. Iar America Latină, cu toate contradicțiile ei, pare să fie locul unde această schimbare se vede cel mai limpede.
Nu mai e pentru toți. Dar pentru cei care ajung, rămâne memorabilă.
Noi, dragii mei, ne revedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!