Uniunea Europeană a păstrat aparențele asupra încurajării distribuirii echitabile a vaccinurilor contra COVID-19. Numeroase declarații oficiale de la Bruxelles s-au referit la necesitatea susținerii schemei COVAX, coordonată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), stabilită cu intenția de a distribui peste două miliarde de doze de vaccin în 190 de state, în mai puțin de un an. Cu toate acestea, patriotismele locale și gafele birocratice ale UE au dus la încetinirea și, în unele cazuri, chiar la raționalizarea campaniilor de vaccinare. Exporturile de doze din spațiul blocului comunitar au fost oprite și a început cearta pe vaccinuri.
La începutul anului, Uniunea Europeană îi asigura pe membrii săi că desfășurarea campaniilor naționale de vaccinare va decurge fără probleme sub conducerea eficientă a Bruxelles-ului și, mai mult, oferea declarații de sprijin necondiționat pentru COVAX, schema concepută de OMS pentru a garanta că 92 de state sărace vor avea acces la vaccin în același timp cu celelalte 98 de țări mai bogate. UE mai susținea că o negociere în bloc va asigura atât un preț mai scăzut, cât și o aprovizionare corespunzătoare cu vaccinuri pentru cei 27 de membri ai săi. Speranțele inițiale aveau să fie însă îngropate rapid. În timp ce programele de vaccinare din Marea Britanie, Israel și Statele Unite căpătau formă și începeau să prindă viteză, campaniile din UE se poticneau la scurt timp după demararea lor. Liniile de producție ale companiilor aflate în spatele dozelor anti-COVID-19 au devenit brusc neuniforme, determinând autoritățile europene să încetinească și, în unele cazuri, chiar să raționalizeze campaniile de vaccinare.
Înțelegere proastă
În ianuarie, producătorul farmaceutic britanico-suedez AstraZeneca a informat Comisia Europeană că va livra blocului comunitar mai puține doze decât cele stipulate în înțelegerea inițială. Compania multinațională a dat vina pe randamentul scăzut al unei unități de producție din lanțul său european de aprovizionare. Această „scădere” însă era una dramatică față de promisiunea inițială: cele 90 de milioane de doze urmau să devină 40 de milioane. UE nu a reacționat bine la această veste, Comisarul european pentru Sănătate și Siguranța Alimentelor, Stella Kyriakides, exprimându-și indignarea. În discuțiile sale pe Twitter cu reprezentanții companiei, Kyriakides și-a exprimat „insatisfacția față de lipsa de claritate și insuficiența explicațiilor primite”. La rândul lor, membrii UE au exprimat o poziție comună: „producătorii de vaccinuri au responsabilități sociale și contractuale pe care trebuie să le mențină”. Ulterior, compania a promis, la începutul lui februarie, să refacă stocul de doze lipsă. Înțelegerea dintre UE și AstraZeneca, scrisă potrivit legislației belgiene, pune accentul pe „cel mai bun efort rezonabil” al ambelor părți, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate și „a derulării activității cu bună credință”. De cealaltă parte, înțelegerea dintre Marea Britanie și AstraZeneca, parafată conform legislației britanice, stipulează, de asemenea, clauza „celui mai bun efort rezonabil”, însă conține o prevedere mult mai dură. Potrivit acesteia, dacă AstraZeneca sau subcontractorii ei întrerup livrarea de doze de vaccin, guvernul de la Londra își rezervă dreptul de a înceta contractul și de a invoca penalități. În aceste condiții, UE a fost lăsată practic cu foarte puține mijloace legale de ripostă: amânarea plăților până când compania își onorează promisiunea de livrare sau până când aceasta contribuie la găsirea altor producători de vaccin. Practic, UE s-a legat de mâini și de picioare, atunci când a renunțat la dreptul de a da în judecată AstraZeneca, în eventualitatea unor întârzieri. Prin contrast, negociatorii britanici au fost suficient de abili cât să clarifice termenul de „lanț de aprovizionare”, aruncând povara responsabilității pe umerii companiei, ce trebuie să suporte costurile în cazul unei promisiuni neonorate.
Alte promisiuni neonorate
Nu doar AstraZeneca nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în producerea, aprovizionarea și distribuția vaccinurilor. Și Pfizer-BioNTech, care a încheiat cu UE o înțelegere de aprovizionare pentru 300 de milioane de doze, a fost nevoită să-și reducă livrările, în încercarea de a permite unității de procesare din Belgia să-și extindă capacitatea. Astfel, în ianuarie, Italia a fost informată despre reduceri succesive, 20%, respectiv 29%, a numărului de vaccinuri Pfizer primite. Ca urmare, câteva regiuni italiene aveau să primească cu 60% mai puține vaccinuri. Scenarii asemănătoarea s-au derulat în aceeași lună în Polonia, România, Cehia, landul german Renania de Nord-Westfalia și în capitala spaniolă Madrid. În urma acestei crize, guvernul Spaniei a introdus raționalizarea distribuției vaccinurilor, iar Polonia a amenințat Pfizer cu o acțiune în Justiție. La rândul ei, Ungaria a preferat să acționeze unilateral în această situație, alegând alte vaccinuri, cum ar fi cele din Rusia și China, ținute la rând, la ușa Agenției Europene a Medicamentelor. Premierul populist ungar, Viktor Orban, căruia i-a fost administrată o doză din China, luna trecută, a declarat că fără aceste vaccinuri „am avea mari probleme”. Tot luna trecută, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a recunoscut eșecurile politicii de vaccinare în UE. „Am întârziat în acordarea autorizațiilor. Am fost prea optimiști în privința producției în masă și am crezut că dozele comandate vor sosi la timp”, a mărturisit ea.
Sfadă cu consecințe globale
Luna trecută, cearta vaccinurilor pe scena europeană a luat o turnură globală. Autoritățile de la Roma au cerut Comisiei Europene, pe 26 februarie, să blocheze 250.700 de doze de vaccin AstraZeneca, destinate Australiei. Motivațiile au fost promisiunile neonorate ale companiei în privința numărului de doze livrate în UE, precum și faptul că Australia nu este o „țară vulnerabilă”. Solicitarea a fost bazată și pe un mecanism de control al exporturilor UE de vaccinuri contra COVID-19, introdus recent tocmai pentru a bloca dozele în interiorul spațiului UE. Și Franța, și Germania au sărit în apărarea cererii Romei. Purtătorul de cuvânt al guvernului german, Steffen Seibert, a justificat chiar, malițios, blocarea exporturilor, afirmând că „multe vaccinuri pleacă din UE în țări din lumea a treia, în timp ce nimic sau aproape nimic nu este exportat din SUA sau din Marea Britanie”. Această abordare, consideră oficialități de la OMS, sabotează însă inițiativa COVAX și încetinește războiul global contra COVID-19.
„Multe vaccinuri pleacă din UE în țări din lumea a treia, în timp ce nimic sau aproape nimic nu este exportat din SUA sau din Marea Britanie”.
Steffen Seibert, purtător de cuvânt al guvernului german