CEDO a dat în 26 octombrie 2017 o decizie care obligă statul italian la despăgubiri substanțiale pentru victime ale intervenției brutale a forțelor de ordine și represiunilor abuzive în timpul manifestațiilor din 19-23 iulie 2001, de la Genova. Instanța de la Strasbourg a dat de-a lungul timpului reparații morale, prin despăgubire, și victimelor Mineriadei din 13-15 iunie 1990, de la București. Este credem interesant să prezentăm reacția instanțelor din Italia și România care au avut sau au în judecare dosare privind acțiuni de intervenție ale forțelor de ordine împotriva unor manifestații de amploare desfășurate acum 16, respectiv, 27 de ani. Dar să constatăm, totodată, sumele considerabil mai mici pe care CEDO le-a stabilit ca despăgubiri pentru românii care au suferit.
În 21-22 iulie 2001, liderii din Grupul celor 8 țări cele mai industrializate se întruneau la Genova. Grupările antimondialiste, anarhiști, ecologiști, radicali de extremă stânga sau de dreapta, sponsorizate din belșug de George Soros, anunțau manifestații de protest, zeci de mii de contestatari fiind mobilizați din mai multe țări să perturbe reuniunea G-8. Precedentele acțiuni de protest de la Seattle (1999, Organizația Mondială a Comerțului), Davos (ianuarie 2001, Forumul Economic Mondial) au degenerat în confruntări violente, cu sute de răniți. La Davos, am urmărit pe viu, ca ziarist acreditat, cum manifestanții, foarte determinați și bine organizați, au fost respinși cu greu după ce au forțat intrarea în perimetrul de securitate maximă. La Genova, participau, între alții, Bush, Putin, Blair, Chirac, Berlusconi, liderii FMI, ONU, Băncii Mondiale. Dispozitivele de securitate aveau ca sarcină principală să bareze manifestanților accesul în zona roșie și să anihileze acțiunile de distrugere.
Ordin de la ministrul de Interne să deschidă focul
Între forțele de ordine și manifestanți a început, în 19 iulie, o,,hârjoană” pentru testare. Incidente violente izbucneau însă punctual, acolo unde manifestanții presau să găsească veriga slabă, o cale de intrare spre locul unde se desfășurau lucrările ,,summit-ului bogaților”. Într-o asemenea ciocnire își pierde viața Carlo Giuliani, împușcat de un polițist, Mario Placanica. Poliția încearcă să mascheze împușcarea cu o lovitură de piatră la cap, așa cum arată ancheta ulterioară. Claudio Scajola, ministrul de Interne, ar fi dat ordin de folosire a armelor de foc dacă demonstranții atacă zona interzisă. Moartea lui Giuliani amplifică tensiunile, atacurile manifestanților și riposta forțelor de ordine se transformă în lupte de stradă. Sunt operate sute de rețineri, zeci de răniți, de ambele părți, sunt spitalizați. 500 de manifestanți sunt plasați în centrul de detenție Bolzaneto, pregătit încă de la începutul lunii iulie în cadrul planului de protecție al reuniunii G-8. Aici, manifestanții sunt agresați, violați, umiliți. Presiunea ong-urilor și scandalul politic intern impun deschiderea unor anchete care acceptă că forțele de ordine au practicat tortura.
Dubla măsură: polițiștii, liberi; manifestanții, la pușcărie
Se deschid procese pe două paliere. Cel care vizează actele de vandalizare ale manifestanților merge mai repede. În decembrie 2007, 24 de protestatari sunt condamnați la pedepse cu un total de 110 ani de închisoare. La recurs, în octombrie 2009, 15 condamnați beneficiază de prescrierea faptelor, pentru ceilalți, pedepsele sunt mai aspre, cumulând un total de 98 de ani. În procesul polițiștilor, cu 44 de inculpați pentru abuz de autoritate, au fost date condamnări, dar niciun condamnat nu a executat vreo zi de închisoare. Polițistul care a tras în Giuliani s-a pensionat în 2005. Niciun membru al Guvernului italian sau comandant de grad înalt din Poliție nu a fost judecat. Curtea Europeană a menționat în decizia din 26 octombrie 2017 diferența de tratament a instanțelor italiene. 48 de persoane maltratate în închisoarea Bolzaneto au primit la CEDO despăgubiri între 10.000 și 85.000 de euro. Majoritatea, peste 40.000 de euro.
În Italia, niciun politician sau polițist nu au făcut o zi de pușcărie pentru atrocitățile din timpul intervenției de la Genova