Criticile la adresa lui Virgil Popescu, ministrul liberal al Energiei, ignoră situația de fapt a centralei aflate în insolvență din 2019, împreună cu entitatea din care face parte - Complexul Energetic Hunedoara. Privatizarea termocentralei, prin vânzare, după a patra licitație, către un grup industrial din Orientul Mijlociu, pune punct unei situații economice precare și a unei stări juridice complicate de un proces pe rol la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Prețul obținut - 91,2 milioane euro - este apreciat de purtătorul de cuvânt al PSD prea mic, dar Ministerul Energiei arată că s-a pus capăt unei găuri negre care a înghițit 1,5 miliarde euro.
Degradarea treptată a acestui obiectiv industrial, considerat o bijuterie a energeticii atunci când a fost construit, în anii ’70, constituie în sine un studiu de caz relevant pentru contorsiunile prin care a trecut economia românească. Intrat practic în faliment după soluții fără rezultat, reorganizări, retehnologizări palide și conflicte sociale, Complexul Energetic Hunedoara a fost numit colosul cu picioare de lut. Istoria ultimului deceniu apare ca agonia complexului energo-minier și ratarea unui concept. În 2011, Guvernul Boc decidea înființarea a două entități energetice distincte care să valorifice cărbunele din Valea Jiului și Gorj - Complexul Energetic Hunedoara (CEH) și, respectiv, Complexul Energetic Oltenia (CEO).
De la ministru la ministru
CEH a „pornit” în 2012, sub mandatul ministrului Ion Ariton, prin fuziunea a două societăți aflate în mare dificultate economică - Electrocentrale Deva (Mintia) și Electrocentrale Paroșeni. Ambele centrale aveau mari probleme de finanțare a retehnologizărilor necesare și de asigurare la prețuri acceptabile a cărbunelui. Ariton declara: „Am făcut acest proiect de organizare după mintea mea, nu m-a întrebat nimeni; am vrut să adun plus cu minus”. În februarie 2013, ministrul Constantin Niță adaugă noii companii minele considerate viabile din Compania Huilei - Lonea, Livezeni, Lupeni și Vulcan. Minele și electrocentralele, fiecare cu „cocoașele” propriilor datorii, ar fi format o entitate paralizată financiar din start, așa încât statul șterge vechile datorii, CEH pornind de la zero. Urmează la butoanele energiei miniștrii Răzvan Nicolescu, Andrei Gerea și apoi Victor Grigorescu. Problema asigurării de cărbune a grevat costurile centralei. Huila din Valea Jiului nu era suficientă și erau necesare importuri. Aici apare un ghem de interese, importatorii fiind o „sugativă” de fonduri, cu furnizori care căpușează CEH. Controalele ANAF și dosarele DNA deschise nu pot rezolva problemele costurilor energiei de la Mintia, prea mari pentru a face rentabilă activitatea pe care apăsau și fraude nedescoperite pe filiera importatorilor de cărbune din Ungaria și Rusia.
Cererea de faliment
După trei ani de la funcționare, în 2015, noua societate care ar fi trebuit să salveze mineritul din Valea Jiului se pregătea de faliment. Mai multe firme cer insolvența CEH, după intrarea acestuia în incapacitate de plată. Complexul Energetic Hunedoara avea în acel moment datorii de 202 milioane euro și pierderi de 225 milioane euro. Auditul făcut de Deloitte România releva date care prevesteau prăbușirea proiectului. O investigație de presă din acel an pune un diagnostic de „moarte clinică”: CEH este o uzină care produce datorii. Cele două termocentrale - Mintia și Paroșeni - produc cel mai scump curent din România, pentru fiecare MWh vândut cu 36 de euro, consumă între 68 și 86 euro. Să menționăm că atunci piața nu era liberalizată la nivelul de acum, erau posibile subvenționării care „coafau” realitatea costurilor. În 2015 guvernul acordă CEH un împrumut cu scadență de 6 luni. Încep discuțiile despre un program de retehnologizare pentru a moderniza grupurile energetice proiectate la nivelul anilor ’70, estimat pe cele două componente - energie și minerit - la 400 milioane euro. Programul a rămas la nivel de intenții. Retehnologizarea reală la Mintia a fost făcută în 2007, la un singur grup, din cele șase ale centralei. Între sindicate și conducerea administrativă, mereu în schimbare și accentuat politizată, se declanșează un duel al declarațiilor care se urcă și în interpelări în Parlament. Acest „ton” se menține și astăzi...
Politica verde pune capac
Guvernul Cioloș se pliază repede pe cererile venite de la Bruxelles pentru aplicarea directivelor din energie și a reducerii poluării prin diminuarea emisiilor de carbon. Costurile pentru certificatele verzi - acordarea de drepturi de poluare - sunt înrobitoare pentru CEH. Energia electrică livrată de la Mintia „sare” din orice schemă de rentabilitate. Complicații financiare pentru returnarea unor ajutoare de stat, amenzile pentru nepredarea certificatelor verzi sunt pietre de moară pentru situația companiei. Presiunea activiștilor de mediu, cu vârful de lance Bankwatch, adaugă noi greutăți pentru a menține chiar și în limite de avarie activitatea.
Insolvența declarată în 2019
Amânată cu mari eforturi, insolvența apare ca singura soluție pentru a încerca salvarea CEH. Procedura este declarată în noiembrie 2019 cu o stare financiară în prag de dezastru: datorii la bugetul de stat și la creditori de circa 6,3 miliarde lei, adică 1,5 miliarde euro la cursul de schimb la acea dată. Potrivit unor precizări de la Ministerul Energiei, datoria include 2,9 miliarde lei către Fondul de Mediu și 1,7 miliarde lei la ANAF. În plus, CEH are de returnat și un ajutor de stat acordat ilegal în anul 2018, de 319 milioane lei.
Proces la Curtea de Justiție a Uniunii Europene
După intrarea în insolvență, termocentrala de la Mintia nu a mai avut Acord de mediu întrucât nu au mai fost făcute investițiile pentru reducerea emisiei de noxe. La începutul anului 2021, Ministerul Mediului a notificat Ministerul Energiei că s-a deschis procedura de infringement pentru această situație. Bankwatch a reclamat la UE starea de atac la mediu și de derapaj de la directivele europene specifice în care se află Mintia și CET Govora, statul român fiind în stare de judecată la CJUE pe această cauză. Procesul continuă chiar dacă termocentrala Mintia este oprită și se află în conservare.
DE CE PRIVATIZAREA PRIN LICITAȚIE?
Starea de insolvență impune restricții severe în administrarea activelor, investițiile fiind practic blocate. Decizia privind starea termocentralei a fost restricționată și de faptul că din punct de vedere legal o societate aflată în stare de insolvență, cu obligația de a returna și un ajutor de stat, nu poate avea acces la Fondul de Modernizare. Fluturarea acestei soluții pentru finanțarea investițiilor de modernizare este făcută în necunoștință de cauză, spun cei din Ministerul Energiei. Ca atare, singura soluție pentru a salva termocentrala de la Mintia a rămas identificarea unui investitor care să cumpere activul respectiv și să construiască o nouă unitate de producție de energie electrică în bandă de minimum 800 MWh. Lichidatorul judiciar a reușit acest lucru la a patra rundă de licitație, după ce la primele trei proceduri nu a participat nimeni. Valoarea de adjudecare a activului a fost de 100 % din valoarea de evaluare, respectiv 91,2 milioane euro, plus TVA.
Condiții cerute de Ministerul Energiei
Ministerul Energiei a impus ca o condiție obligatorie pentru cumpărător interdicția demolării centralei existente pe bază de cărbune până la construirea celei noi. Compania care a cumpărat centrala Mintia a anunțat că programul de investiții se ridică la 1 miliard de euro, concentrat pe o nouă centrală de 1.200 MW, adaptată la cerințele de mediu din UE.
PSD critică privatizarea Mintia
Senatorul Ștefan Radu Oprea, purtătorul de cuvânt al PSD, afirmă că este de neînțeles de ce a ales Ministerul Energiei această metodă de privatizare, prin închiderea centralei. Oprea consideră că prețul de vânzare de 91 milioane euro ridică semne de întrebare, deoarece s-ar fi cheltuit anterior în investiții 150 milioane de euro la Mintia. Datele purtătorului de cuvânt al PSD nu concordă cu cele ale Ministerului Energiei, care socotește că retehnologizarea s-a ridicat la 50 de milioane euro și a fost făcută cu mult înainte de intrarea în insolvență. De asemenea Ștefan Radu Oprea consideră că se puteau accesa investiții finanțate prin Fondul de Modernizare de la UE, dar Ministerul Energiei arată de ce această cale este închisă pentru Mintia.
Cine este cumpărătorul?
Mass Global Energy Rom este o companie special înființată de Mass Group Holding pentru a participa la licitația de la Mintia. Cumpărătorul este o companie din Irak, cu sediul în Iordania și are activități în energetică, industria cimentului și metalurgie. Mass Global Energy Rom are obligația să realizeze până în 2026 capacități energetice noi cu o putere instalată de 1.290 MWh, din care 800 MWh în bandă pe gaz și energie regenerabilă.