Cei care conduc Ministerele Muncii, Finanțelor, Fondurilor Europene au avut mandate dificile: să explice cum stăm cu angajamentele asumate privind reformarea sistemului de pensii și, apoi, de ce deficitul bugetar al României depășește cu mult nivelul stabilit chiar de guvern prin legea bugetului pe 2023. După concluziile acestor vizite, merge la Bruxelles și premierul Ciolacu, pentru a obține acceptul unui nivel de deficit care să basculeze spre 5 procente din PIB. Acesta ar fi un pas decisiv pentru ca UE să nu activeze clauza de sancțiune de deficit excesiv în care se află România de câțiva ani.
În 2021, la reuniunea Consiliului Afacerilor Economice și Financiare (ECOFIN), din 17-18 iunie, la Luxemburg a fost adoptată Recomandarea privind Procedura de Deficit Excesiv în cazul României, prin care este confirmat angajamentul țării noastre de a reveni la un deficit bugetar de maximum 3% din PIB, până în anul 2024. Anterior, în aprilie 2020, Consiliul adoptase o recomandare adresată României pentru ca deficitul excesiv să fie „rezolvat”, cu termen-limită în 2022. Previziunile din primăvara anului 2021 nu lăsau să se întrevadă că România putea să corecteze deficitul excesiv, cauzele de abatere de la aceste niveluri decurgând din consecințele economice ale pandemiei de COVID-19. Noul termen-limită este astfel plasat în 2024, curba de corecție fiind angajată pe traseul 8% din PIB în 2021, de 6,2% din PIB în 2022, de 4,4% din PIB în 2023 și de 2,9 % din PIB în 2024, comunicatul oficial ECOFIN precizând că acestea erau „în conformitate cu obiectivele guvernului român”. Ministru al finanțelor era în iunie 2021 Alexandru Nazare, unul dintre puținii profesioniști care s-a opus în Executiv deciziilor premierului Cîțu, care, contrar angajamentelor asumate de guvern pentru temperarea deficitului, dădea drumul unei escalade a împrumuturilor. Cu „gunoiul” cheltuielilor fără stavilă ascuns sub preș, deficitul a ieșit din traiectoria angajată, iar acum se decontează anomaliile fiscale care au creat o castă a avantajaților la plata de taxe și impozite. Ei formează un veritabil nucleul dur, transpartinic, greu de „demolat”, care își apără „insula fericirii”, unde mâna lungă a fiscului nu ajunge. Toate avertismentele Consiliului Fiscal, ale Băncii Naționale, rapoartele fundamentate ale unor analize lucide care arătau drumul înfundat pe care mergem cu mașina cheltuielilor turată la maximum și pedala veniturilor neapăsată, nu au reușit să determine o schimbare de paradigmă în abordarea problemei deficitului bugetului public.
Guvernu Ciolacu se află cu spatele la zid, are puține alternative pentru a „îndulci” dialogul cu Comisia UE. Echipa fostului premier Ciucă a purtat negocieri la Bruxelles pentru a lămuri câteva „concepte” cu specific național privind conținutul pensiilor speciale, în care UE include și militarii, și condițiile de pensionare pentru cadrele militare, polițiști și magistrați. Fostul ministru al muncii a făcut potecă în Belgia pentru a ține bugetul de pensii în afara unor angajamente limitative pe termen lung incluse ca o capcană mortală de „înțeleptul” Ghinea, numit pentru rezultatele în atragerea fondurilor europene „ministrul zero”.
Noile demersuri ale miniștrilor „antemergători” ai premierului Ciolacu la Bruxelles nu par să fi reușit să adoarmă vigilența comisarilor care țin în frâu banii europeni din PNRR. Declarația lui Marcel Boloș, după discuțiile cu Comisia Europeană, este clară: măsurile de consolidare bugetară trebuie să garanteze corectarea pe termen lung a deficitului excesiv. Comisia așteaptă în perioada următoare măsuri concrete în domeniul consolidării fiscal-bugetare, care să orienteze finanțele publice pe o traiectorie corectă în raport cu țintele de deficit asumate în anul 2021. Concluzia ministrului finanțelor este fără echivoc: „Comisia ne-a subliniat încă o dată necesitatea continuării discuțiilor privind reforma fiscală din cadrul PNRR, care trebuie să se completeze prin pachetul de măsuri fiscale prezentat de noi”.
Boloș a prezentat deci la Bruxelles „,pachetul” care se tot discută în coaliție, măsurile fiind cu „geometrie variabilă” până a lua forma concretă a unei ordonanțe de urgență. Discuțiile miniștrilor români la UE au fost tehnice, dar în țară ele devin foarte politice, premierul Ciolacu anunțând că merge la Parlament pentru reforma fiscală cu mandatul pe masă, prin asumarea răspunderii guvernului. Miza este clară: accesul la cele 46 de miliarde de euro prin programele operaționale aferente exercițiului financiar 2021-2027 și alte 28 de miliarde prin PNRR. Toți acești bani europeni pot fi diminuați drastic, dacă nu reușim să reducem deficitul, începând din acest an, cu minimum 3 miliarde de euro. Strângerea curelei cu o gradație de PIB pe parcursul T4/2023 ne-ar feri de sancțiunile care decurg din deficitul excesiv.
Cel mai simplu matematic ar fi anularea facilităților fiscale de care se bucură sectorul IT, de aproape două decenii. Este aberant ca unii din cel mai bine plătiți salariați să fie scutiți de impozitul pe venit. La fel, trecerea agriculturii și construcțiilor în categoria plătitorilor de contribuții la sănătate constituie o resursă pentru diminuarea deficitului. Microîntreprinderile, devenite în multe cazuri „macroîntreprinderi”, au și ele un regim al taxării care în practică s-a transformat într-o „optimizare fiscală”, atât de blamată la multinaționale, dar repede indigenizată și extinsă până la buticul din colțul străzii. Impozitarea firmelor cu profituri foarte ridicate nu va goni investitorii, ci va crea o normalitate concurențială. Favorurile fiscale de care se bucură unii întreprinzători, gândite ca stimulente temporare pentru unele domenii, au devenit rente viagere. Un specialist în macrostabilitate remarca recent că „opinia publică este asaltată cu abordări pro-domo ale celor care au plătit impozite derizorii, iar acum, vai, vor plăti ceva mai mult”. Aberațiile din acordarea pensiilor speciale este evident că nu mai pot continua, chiar dacă, potrivit deciziei Curții Constituționale, privilegiile oferite până acum rămân înghețate. Dacă nu se pune stop ieșirii la pensie a unor oameni în plină putere de muncă, ajunși la deplina maturitate profesională, justiția, poliția, armata vor continua să se degradeze sub ofensiva întineririi forțate.
Misiunea premierului Ciolacu nu este deloc ușoară în vizita care începe joi la Bruxelles. Comisarii „de linie” pe zona finanțelor europene se fac „arici” când se cer ieșiri din deciziile lor, ajunse un fel de dogme sacrosante. Premierul României deschide seria de discuții cu guvernele care consideră că exigențele pentru încadrarea în deficite nu țin cont de condițiile concrete în care se află diferite țări. Războiul din Ucraina afectează puternic economiile țărilor din proximitatea conflictului, compensațiile primite de la UE pentru ajutorul acordat victimelor teatrului de război sunt nesemnificative. De asemenea, costurile suplimentare cu armamentele, cu achiziții consistente presează pe bugete, dar ele nu sunt „extrase” din calculul deficitelor. O „antantă” a esticilor din UE, cei mai loviți de război și de aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, se poate lărgi cu participarea țărilor sudice din UE pentru a face front comun față de strânsoarea normelor de deficit excesiv. Italia, sora noastră de gintă latină, cu un deficit mare și o datorie publică uriașă, propune să fie adaptate exigențe bugetare la condițiile specifice naționale. Guvernul de la Roma nu poate nici el să se înscrie pe traiectoria reducerii anuale de 0,5% din PIB a deficitului, impusă de la Bruxelles. Nici Franța, Portugalia, Spania nu aplaudă intransigența „frugalilor” nordici în problema deficitelor. Deci, România nu este izolată în poziția ei. O coordonare cu celelalte țări aflate sub presiunea deficitelor excesive ar crea o masă critică în negocierile cu Bruxelles-ul, de care va ține cont Ursula von der Leyen. Premierul joacă acum o carte mare și are, după cum vedem, și un as în mânecă, pe care poate să îl folosească pentru a îndulci pastila amară a pachetului de austeritate pus pe masa românilor la meniu fix. Cred că s-a înarmat pentru voiaj, pentru a plasa în negocieri versurile lui Alecsandri care deschid imnul gintei latine. „Latina gintă e regină/Între-ale lumii ginte mari/Ea poartă-n frunte-o stea divină/Lucind prin timpii seculari”. Poate o merge!