Scenariile cele mai sumbre, care au ca plecare un război între Ucraina și Rusia, merg până la un îngheț în activitatea economică a UE, cu restricții majore pentru sute de milioane de consumatori casnici. România nu este ferită de consecințe directe ale blocării importului de gaz rusesc.
Rusia este, de mult timp, mult înainte de căderea zidului Berlinului, cel mai mare furnizor de gaze al Europei. Țările comuniste europene, membre în CAER, erau complet dependente de importurile de gaze din URSS, rețeaua de conducte cu direcția Est-Vest ajungând până în Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, pe traseu fiind conectată și România, singura cu o producție proprie substanțială. După 1989, rețeaua de conducte europene s-a extins și prin ea se asigură și pentru vestul Europei aprovizionarea cu gaz rusesc, clientul principal devenind Germania. După disputele de prețuri dintre Ucraina și Rusia, care au perturbat aprovizionarea Europei în 2006 și 2009, urmate de criza ucraineană din 2013-2014, UE a încercat să reducă dependența de importurile rusești. Intențiile și declarațiile de principiu sunt contrazise de realitatea statistică: Rusia rămâne cu o cotă de 40 la sută din consumul de gaz al UE. Norvegia, Algeria, Libia și importurile de GNL (gaz natural lichefiat) nu pot compensa o eventuală blocare a sursei rusești. Pe măsură ce amenințarea unei invazii rusești a Ucrainei devine tot mai consistentă, UE și Statele Unite analizează planuri de urgență pentru situațiile de criză pe piața gazelor, aflată oricum într-o tensiune a prețurilor. Șocurile de aprovizionare pot fi depășite cu livrări suplimentare de GNL din SUA și Qatar și cu achiziții mai mari de gaz din Azerbaidjan, unde merge comisarul UE pentru Energie, Kadri Simpson? Baletul diplomatic continuă pe 7 februarie, când se întrunește Consiliul Energetic SUA-UE, de la care se așteaptă abordări mai concrete ale situației aprovizionării Europei.
CUM TRECEM IARNA?
Un studiu al Bruegel, grup de reflecție cu sediul la Bruxelles, dedicat problemelor economice, a difuzat săptămâna trecută, în 27 ianuarie, o analiză sub titlul „Poate Europa să supraviețuiască fără durere fără gazul rusesc?”. Scenariile iau în calcul pentru început situația aprovizionării din această iarnă, pentru a vedea cum trecem hopul, apoi se concentrează pe situațiile ce pot să apară pe termen mediu în privința asigurării consumului de gaze al UE. În decembrie 2021 s-a vehiculat imaginea dramatică a blocării sistemului energetic european, dependent de importurile de gaz din Rusia și aflat în pragul iernii cu înmagazinări reduse. În ianuarie nu s-a confirmat „spaima” din trei motive: Rusia a continuat livrările în cadrul contractelor, cu ritmul de 18 TWh/săptămână; importurile de GNL au crescut cu 20 TWh față de ritmul din decembrie; iarna a fost blândă pe continent. Deși nivelul de stocare era mai mic cu 14 procente față de media ultimilor 5 ani, în condițiile date, chiar dacă Rusia ar reduce aprovizionarea în februarie, depozitele s-ar goli în martie 2022, dacă va fi o vreme foarte rece. Deci, pe termen scurt, precizează analiza Bruegel, blocul UE va putea supraviețui unei perturbări dramatice a importurilor de gaze rusești.
Când cămașa e mai aproape de corp...
Pe ansamblul UE, matematic se poate compensa „gaura” probabilă produsă de Rusia, prin suplimentări de GNL și livrări suplimentare din Norvegia , Africa și Olanda. Dar una este să ai statistic gaz și alta este să ajungă la consumator. Rețeaua de gaze din Europa Centrală și Est este construită istoric cu sensul de livrare spre consumatori cu sensul de la est la vest, existând blocaje tehnice pentru livrări în sens invers. Apoi mai pot apărea, în condiții de criză, și priorități naționale pentru protecția propriilor interese ale consumatorilor. Există riscul ca țările din UE cu aprovizionare mai bună, Germania și Italia, liderii capacităților de stocare, să nu dorească transferul de gaze spre țările cu situații mai grele, starea de incertitudine privind durata crizei accentuând individualismul în dauna solidarității.
Ce se întâmplă dacă se blochează „calea rusească” pentru mult timp?
Trecerea peste o jumătate din iarna 2022 fără importuri rusești ar putea fi dificilă, dar conducerea economiei europene timp de câțiva ani fără gaz rusesc ar reprezenta o provocare enormă, apreciază experții Bruegel. Deși există un timp de reacție și adaptare pentru noua situație ipotetică, problemele mari apar din lipsa de resurse pentru a înlocui volumele lipsă. În 2021, exporturile rusești de gaz și GNL au fost de 1700 TWh. Cum poate fi compensată această cantitate? Teoretic există capacități de gaze încă neexploatate pe care se poate suplimenta producția - pe zăcământul Groningen și în Marea Britanie. La fel sunt resurse de creștere pe GNL, care, împreună cu resursele de import din Norvegia, Africa, Azerbaidjan, ar echilibra balanța decompensată de Rusia. Dar, practic, calculul este nerealist din multe motive, arată analiza citată. În primul rând, capacitatea în amonte de lichefiere este limitată, producătorii putând fi în imposibilitatea de a suplimenta producția și exporturile de GNL spre Europa. Apoi, redirecționarea fluxurilor de GNL, acoperite cu contracte pe termen lung spre Asia și America, ar presupune complicații juridice și o răcire a relațiilor cu cumpărătorii asiatici pentru a oferi sprijin temporar Europei. Dacă adăugăm la perturbările pieței GNL o creștere de circa 1000 TWh, la capacitatea limită actuală de 5000 TWh, presiunea asupra prețurilor ar fi devastatoare, greu de suportat de economia europeană, aflată oricum sub șocul actual al prețurilor la gaze naturale. Deci UE, când ia în calcul posibilitatea creșterii ofertei de gaze pentru a compensa gazul rusesc lipsă, se află în situația celui care vinde pielea ursului din pădure.
Scenariile realiste nu prevăd blocaj total, dar...
Marea întrebare este dacă Rusia va închide robinetele. Mike Fulwood, cercetător la Institutul de studii energetice din Oxford, se arată sceptic la această eventualitate. „Ei câștigă mulți bani din asta și nu vor să arunce pe fereastră reputația de furnizor de încredere”, spune Fulwood, citat de Politico. Dar disponibilitatea tot mai mare a Occidentului de a aplica sancțiuni asupra conductei Nord Stream 2 sau a deconecta Moscova de la sistemul de plăți SWIFT ar putea schimba jocul. Gazprom ar putea opri livrările pentru că nu pot fi plătiți. Nici Putin nu ia în calcul varianta extremă. Se poate reduce transportul de gaze tranzitate prin Ucraina, dar livrările pot continua pe Nord Stream și prin conducta Yamal prin Belarus. Livrările către Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria și Croația pot continua pe conducta Turk Stream a Gazprom. Potrivit asigurărilor date de Ministerul Energiei, România nu ar trebui să aibă probleme majore pe termen scurt în cazul perturbării livrărilor de gaze din Rusia. Pe termen lung, cum ne-am obișnuit, strategia este „văzând și făcând”.