La început de an erau așteptări de creștere modestă a cererii, dar totul s-a schimbat odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, pe 24 februarie. Invazia a declanșat o criză majoră a aprovizionării cu energie, cu repercusiuni ample asupra economiei mondiale și a perspectivelor energetice. Raportul Agenției Internaționale a Energiei (IEA) analizează aceste mari schimbări pe piața gazelor naturale și trasează perspectivele regionale până în 2025. Penuria de gaze atrage recesiunea, iar calmarea relativă a prețurilor poate trece rapid prin șocuri, elemente punctuale, declanșând iar codul roșu pe piața gazelor, așa cum s-a întâmplat marți, 5 iulie.
Cum se plasează România pe acest teren instabil?
Prețurile ridicate și întreruperile aprovizionării în urma invaziei Ucrainei de către Rusia duc la o revizuire descendentă și produc incertitudini asupra perspectivelor gazelor naturale în tranziția energetică - este concluzia Raportului IEA pe trimestrul 3/2022, difuzat în 5 iulie. Consumul global de gaze naturale este de așteptat să se reducă ușor în 2022 și să crească lent în următorii trei ani, războiul aflat într-o stare acută alimentând temeri de întreruperi ulterioare ale aprovizionării. Prețurile-record de astăzi la gaze scad cererea și îi determină pe unii utilizatori să treacă pe cărbune și petrol, în timp ce reduceri drastice ale fluxurilor de gaze rusești către Europa declanșează alarma cu privire la livrări înainte de iarnă.
Risc reputațional
Raportul IEA introduce în analiza pieței gazelor naturale și criteriul de risc reputațional, utilizat de regulă în mediul financiar-bancar pentru clasificarea clienților. Tulburările dăunează reputației gazelor naturale ca sursă de energie fiabilă și accesibilă, ridicând îndoieli cu privire la rolul pe care se așteaptă să-l joace în a ajuta economiile în curs de dezvoltare să răspundă cererii în creștere de energie și să treacă de la combustibilii cu consum mai mare de carbon, menționează sursa citată. Adăugăm că această evaluare conduce la o depunctare sensibilă a finanțării proiectelor gaziere, iar întârzierea unei decizii a UE privind taxonomia, care să includă gazele și energia nucleară în soluțiile fiabile ale tranziției energetice, provoacă noi rețineri ale finanțatorilor internaționali.
Creștere mai lentă a cererii
Evoluțiile recente au condus la o revizuire considerabilă în sens descendent a perspectivelor de creștere a gazului natural. Cererea globală de gaze va crește cu un total de 140 de miliarde de metri cubi între 2021 și 2025. Creșterea reprezintă mai puțin de jumătate din cantitatea prognozată anterior și mai mică decât creșterea de 175 de miliarde mc înregistrată în 2021, când se reluase cererea după restrângerea activității economice din pandemie. Revizuirea în scădere a creșterii cererii de gaze în anii următori este în mare parte rezultatul unei activități economice mai slabe și al trecerii mai lente de la cărbune și petrol pe gaze naturale. Reducerea prețurilor este un principal criteriu pentru tranziția energetică în piețele emergente, ca acestea să acceseze aprovizionarea cu gaze, ca o soluție pentru îmbunătățirea rapidă a calității aerului și reducerea intensității carbonului. Regiunea Asia Pacific și sectorul industrial sunt principalele motoare ale creșterii, reprezentând 50% și, respectiv, 60% din creșterea menționată de Raport, deși ambele dinamici prognozate sunt supuse riscurilor de preț și al unei încetiniri a economiei.
UE rămâne în zona de reducere a dependenței de Rusia
Angajamentul Uniunii Europene de a accelera eliminarea treptată a importurilor rusești - istoric, cel mai mare furnizor al său - transformă piața europeană de gaze, cu repercusiuni asupra dinamicii globale de gaze. Agenția Internațională pentru Energie a propus un plan de 10 puncte pentru a reduce dependența UE de gazul rusesc, care identifica măsuri de reducere a importurilor de gaze din Rusia cu peste o treime în decurs de un an, iar Planul REPower UE elaborat la Bruxelles anunță că exporturile rusești de gaze prin conducte către UE vor scădea cu peste 55% în perioada 2021-2025. Analiza IEA are și un scenariu de reducere cu 75% a importurilor rusești; incertitudinile apreciate ca „uriașe” din acest domeniu sunt amplificate de posibilitatea ca Rusia să restrângă și mai mult fluxurile de export în mod unilateral, așa cum a făcut deja în ultimele săptămâni către anumite țări.
GNL profită de derusificarea pieței europene
Sub spectrul reducerii drastice a importurilor de gaze din Rusia, alternativa de aprovizionare este GNL - gazul natural lichefiat, domeniu în care SUA și Qatar sunt marii exportatori. Cererea în creștere a Europei pentru GNL a condus la o piață „excepțional de strânsă”, potrivit IEA. Prețurile-record ale gazului european au transformat continentul într-o piață premium pentru GNL, atrăgând livrări din alte regiuni și ducând la tensiuni de aprovizionare pe mai multe piețe. Studiul arată că nevoile Europei de GNL vor depăși capacitatea de aprovizionare în 2022 și vor absorbi peste 60% din creșterea netă a comerțului global cu GNL până în 2025. Evident că „piața premium” înseamnă practicarea unor prețuri pe măsură, deci nu se estimează reduceri, chiar dacă o corelare cu prețul petrolului ar menține un trend descrescător și la gaze naturale.
România, mai puțin expusă la criza de gaze
Reconfigurarea fluxurilor de aprovizionare cu gaze în Europa găsește România într-o poziție cu riscuri minime pentru asigurarea echilibrului de consum. Pe lângă producția internă de gaze naturale, recent a început exploatarea câmpurilor de gaze din Marea Neagră, care pot asigura livrări anuale de un miliard mc, reprezentând acoperirea a 10% la sută din consum. Dependența de gazul rusesc este apreciată la 15 la sută, restul de 5 procente putând fi compensată prin conectarea prin Bulgaria la sursa de gaz din Azerbaidjan. În plus, în 8 iulie este anunțată inaugurarea oficială a interconectorului Grecia – Bulgaria, care va permite și preluarea de GNL care ajunge la terminalele grecești.
Prețul explodează din cauza grevei din Norvegia
Marți, bursa gazelor a fost pusă sub presiune de declanșarea grevei personalului de la compania de stat norvegiană Equinor, care este al doilea furnizor pentru Europa, după „excomunicarea” Gazprom. Prețul la Rotterdam a urcat brusc în 5 iulie, prima zi a grevei personalului din platformele offshore, la 167,5 euro/MWh. Este cel mai ridicat curs după luna martie, și se apropie de maximumul istoric de 210 euro/MWh. Pentru a avea imaginea completă a exploziei prețurilor din ultimii doi ani, în 2020, cotația a fost de 11,8 euro/MWh, adică s-a înregistrat o creștere de aproape 18 ori.
PARADOX: Petrolul scade, dar rafinăriile pot rămâne fără materie primă
Piața petrolului se află și ea în agitație. Pentru prima dată în ultimele luni, cotația pe baril a scăzut în SUA sub 100 de dolari, iar în Europa, cotația la Brent este în 6 iulie la 102 dolari. Recesiunea posibilă a economiei globale și posibilitatea reluării restricțiilor sanitare în China sunt elementele care descurajează cererea. Analiștii unor mari entități bancare estimează chiar prețuri la jumătate, de la 65 la 45 dolari/baril, ceea ce exclud însă acțiunea de reglare pe care o iau deciziile OPEC. De fiecare dată când prețurile scad, producătorii de petrol ai cartelului, care se concertează cu deciziile Rusiei, restrâng producția. În aceste condiții, corelat cu sancțiunile aplicate de UE, rafinăriile pot rămâne fără materie primă, declanșând o penurie de carburanți.