Epidemia de coronavirus a adus și modificarea unor prevederi ale Codului Penal. Din 20 martie 2020 s-au majorat substanțial pedepsele pentru infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolii, care pot ajunge la 15 ani de închisoare. Nu este specificat dacă măsurile coercitive mai puternice cuprinse în noul conținut al art 352 din Codul Penal au un caracter temporar, pe perioada de manifestare a pandemiei și de aplicare a stării de urgență. Falsul în declarații și omisiunea declarării de informații legate de riscul de infectare devin și ele infracțiuni.
Adoptarea prin ordonanță de urgență (OUG nr. 28/2020) a modificării Codului Penal este apreciată de specialiștii în Drept ca având deplină justificare în condițiile stării de urgență aplicate pe întregul teritoriu național, fiind impuse de răspândirea rapidă a coronavirusului, declarată pandemie de către OMS. Situațiile concrete, dintr-o cazuistică diversă care se dezvoltă rapid, relevă multitudinea de tentative de „fentare” a restricțiilor impuse prin ordonanțele militare. Ascunderea contactelor cu persoanele venite din zonele roșii, fuga din locurile de carantină sau, și mai grav, comportamente care ating starea de sănătate a comunității și a cadrelor medicale care aplică procedurile de tratament sau testare sunt infracțiuni sancționate mai aspru prin modificările Codului Penal. A apărut și cumul de infracțiuni penale, la faptele incriminate pentru zădărnicirea combaterii bolii sunt consemnate și distrugeri în locurile de carantină, agresiuni asupra cadrelor care asigură ordinea publică. Procurorii au deschis dosare pentru infracțiunile care vor fi judecate prin prisma acestor noi prevederi cuprinse în OUG nr 28. La rândul lor, juriști, avocați și judecători prezintă comentarii de specialitate, explicative și aduc propuneri de îmbunățățire a actului normativ. Vom cita din două articole publicate recent de juridice. ro care au ca autori pe Radu Slăvoiu, lector la Facultatea de Drept a Universității Titulescu, și, respectiv, judecătorul George Alexandru Lazăr.
15 ani de pușcărie
Prima noutate în textul art. 352 CP este introdusă în alin 1 cu referire la „nerespectarea măsurilor de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor contagioase”. Cum se produce și la cine se referă fapta penală respectivă, sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă? Radu Slăvoiu explică prin corelarea acestui articol cu alte dispoziții ale Ministerului Sănătății că „nerespectarea măsurii de izolare la domiciliu, dacă nu a produs nicio consecință de îmbolnăvire a altcuiva, nu are caracter penal”. Interpretarea este binevenită, deoarece majoritatea cazurilor de nerespectare a restricțiilor apar la cei aflați în izolare la domiciliu, al căror număr se apropie de o sută de mii. Potrivit normelor, carantina instituționalizată nu include izolarea la domiciliu. Dar alin 2 al art 352 transformă și nerespectarea izolării la domiciliu în faptă penală dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli infectocontagioase. Cei care comit această infracțiune sunt pasibili de pedepse cu închisoare de la unu la 5 ani. Gradual, regimul sancțiunilor crește în cazul celor care știu că suferă de boală și o transmit prin orice mijloace (închisoare de la 2 la 7 ani). Producerea unor decese în urma nerespectării măsurilor de la alin 1 și 2 atrage pedeapsa cu închisoare de la 5 la 12 ani. Dacă moartea unei persoane sau mai multor persoane s-a produs ca urmare a transmiterii bolii de către o persoană care știe că suferă de această boală, limitele de pedepse se ridică la 7-15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Câte dosare au deschis procurorii
La nivel național au fost deschise 154 de dosare pentru zădărnicirea combaterii bolilor. Țintele procurorilor includ însă și una falsă, plecată din obiceiuri recente, fiind îndreptată spre cadrele medicale. Ministerul Public nu precizează câte dintre acestea se referă la fapte produse până la intrarea în vigoare a OUG nr 28/2020. Pentru nerespectarea izolării la domiciliu sau a carantinei au fost amendate 903 persoane. Pentru comparație, în Israel, țară cu 8, 7 milioane locuitori, aproape jumătate cât populația României, s-au deschis 135 dosare pentru nerespectarea carantinei.
Fals în declarații * Minciuna prin omisiune
Legislația are prea mulți de „dacă”
Mari dificultăți în evidențierea riscurilor legate de contaminarea de „import” sunt generate în continuare de falsul în declararea la intrarea în țară a punctelor de plecare și a domiciliilor de autoizolare ale celor veniți din străinătate. O altă mare problemă, cu consecințe grave este ascunderea informațiilor despre contacte cu persoane infectate, ceea ce a declanșat dificultăți majore în spitale, prin contaminarea cadrelor medicale. Judecătorul George Alexandru Lazăr face o analiză comentată a acestor noi aspecte penale. Astfel art. 326 CP introduce un nou alineat care incriminează declararea necorespunzătoare a adevărului, săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă. „Textul de lege este introdus pentru responsabilizarea persoanelor care dau informații cu privire la zonele tranzitate, simptomele de coronavirus, persoanele de contact” precizează sursa citată. Pentru falsul în declarații, pedeapsa este de la unu la 5 ani închisoare sau amendă. O nouă faptă, respectiv omisiunea persoanei de a divulga cadrelor medicale unele informații esențiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată, este sancționată de art 352 CP. Infracțiunea atrage o pedeapsă cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Juriștii atrag atenția că modificarea cadrului legal de sancționare a faptelor penale de răspândirea a coronavirusului, deși era necesară, nu permite un consens clar asupra conținutului. „Majorarea limitelor de pedeapsă nu atrage după sine o scădere a conduitelor ilicite, la fel cum nici micșorarea pedepselor nu produce creșterea infracționalității” apreciază judecătorul Lazăr. Acesta adaugă că „nu este exclus ca legiuitorul să apeleze la mijloace de drept penal pentru a combate forme particulare de speculă economică” în situația de urgență.
Radu Slăvoiu face o observație de fond, dar și propuneri punctuale:
- legiuitorul român să țină cont că, în situații de urgență, legile trebuie să fie cât mai simple și clare, fără atâți de „dacă” și fără atâtea virgule care să permită multe interpretări;
- extinderea aprecierii ca faptă penală a nerespectării măsurilor de carantină și în cazul persoanelor izolate la domiciliu. Măsura ar putea genera un efect preventiv mai puternic, prin avertismentul dat populației că sustragerea de la măsurile de prevenire a virusului atrage răspundere penală;
- excluderea posibilității ca, în cazul condamnării pe baza art 352 CP, pe timpul stării de urgență să se dispună renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.