Măsură care, în opinia respectivilor, făcea parte din strategia de boicotare a produselor austriece, cu care dăm răspuns veto-ului dat de cancelarul Karl Nehammer admiterii ţării noastre şi Bulgariei în Spaţiul Schengen. Idee,zic eu, niţel cam ciudată, fiindcă una este să refuzi să mai mănânci şniţele vieneze şi cu totul altceva să nu mai vrei să asculţi „Eine Kleine Nachtmusik” sau arii din „Nunta lui Figaro” pe motiv că sunt compuse de austriacul Wolfgang Amadeus Mozart. Dimpotrivă, sunt convins că muzica, arta, valorile spirituale pot şi trebuie să fie şi să rămână căi de comunicare, de dialog, de apropiere între oameni şi popoare, de promovare a idealurilor şi valorilor universale ale umanismului. De aceea consider că, pentru mine- şi, cu siguranţă că nu numai pentru mine!- transmisiunea în direct a concertului de duminică al orchestrei Filarmonicii de la Viena, sub bagheta lui Franz Welser Most, a fost o încântătoare surpriză. Mai mult, o emoţionantă reîntâlnire, dacă ne gândim că prestigiosul maestru al baghetei a fost prezent la mai multe ediţii ale Festivalului „George Enescu”.
Dar nu despre această surpriză vreau să scriu, ci despre o cu totul altă întâmplare care, şi ea, îi va fi surprins pe mulţi. Dar, nu şi la fel de plăcut! Mă refer la ştirea că, la acest concert, a asistat preşedintele Bulgariei, Rumen Radev în calitate de invitat personal al cancelarului Karl Nehammer. Calitate în care şeful statului bulgar a petrecut şi Revelionul alături de şeful executivului Austriei. Cu această ocazie, preşedintele Rumen Radev avut cu gazda sa convorbiri de pe desfăşurătorul cărora nu avea cum să lipsească subiectul Schengen. Da, aţi citit bine: este vorba despre preşedintele Bulgariei, stat care, la pachet cu România, este ţinut la vămile Spaţiului Schengen după samavolnicul veto al cancelarului Austriei! Cras abuz şi cruntă nedreptate care au generat o mare nemulţumire în cele două state nedreptăţite şi nu numai aici.
Să îşi fi dat, oare, seama cancelarul Karl Nehammer de gravitate faptei sale şi, dorind să mai remedieze câte ceva, a decis să îi adreseze şefului statului bulgar invitaţia la o partidă de socializare? Probabil că da. Dar, în acest caz, de ce a operat domnia sa cu o parşivă dublă măsură? Pun această întrebare de elementar bun simţ deoarece nu doar Bulgariei i-a trântit cancelarul Karl Nehammer bariera Schengen în nas ci şi României. Ba, dacă ne gândim mai bine, constatăm că, în realitate,argumentul (de fapt pretextul) graniţelor nesecurizate prin care trec migranţii ca prin brânză şi ajung glonţ în Austria şi în alte state membre UE, de care s-a prevalat cancelarul Austriei, nu viza România ci Bulgaria. Fiindcă, despre ne securizare vorbim în cazul graniţei Bulgariei cu Turcia, iar Edirne nu figurează pe harta României. Şi atunci de ce nu a fost invitat, la petrecerea de Revelion şi la concertul de a doua zi, şi preşedintele României, Klaus Iohannis? Sau, te pomeneşti că a fost invitat dar, de la Palatul Cotroceni, a venit la Viena răspunsul „vielen Dank, aber nein!” Pe româneşte: „mulţumesc frumos, dar nu!”
Nu zic ba, s-ar pute ca această ipoteză să fie şi cea valabilă dar, din raţiuni de deontologia comunicării diplomatice, situaţia să nu fie făcută publică. Deşi, în cazul că era adevărată, îmi este greu să cred că ştirea nu ar fi circulat pe anumite canale de informaţii conectate la anumite surse oficiale.
Mergând pe făgaşul suspiciunilor rezonabile, putem spune că, de fapt, partea austriacă s-a abţinut să lanseze o asemenea ofertă către domnul locatar din Palatul Cotroceni renumită fiind inflexibilitatea sa atunci când este vorba despre tocmelile în defavoarea Interesului Naţional al României Europene! După cum, la fel de bine, s-ar putea spune şi că, potrivit analizelor consilierilor executivului de la Viena, declaraţiile şi luările de atitudine ale domnului respectiv nici nu contează, fiindcă pur şi simplu nu interesează lumea bună a politichiei comunităţii europene sau transoceanice şi nici nu se sperie nimeni de ele.
Vă las pe dumneavoastră, stimaţi cititori, să daţi răspuns la această dilemă. Până atunci, vreau să vă atrag atenţia că, la concertul de Anul Nou 2023 al Filarmonicii din Viena, România a avut un admirabil reprezentant, un excelent promotor al mesajului său. Nu în sală, ci pe scena concertului! L-a avut pe Oliver Frankel, un adolescent de 14 ani, originar tot din Sibiu, ca şi domnul Klaus Iohannis. Oliver Frankel fiind singurul român care face parte din corul de băieţi „Sangerknaben Philanthropie” şi despre care se spune că are o voce de aur şi i se prevede un viitor strălucit. Oliver cântând şi compunând arii de succes şi dorind să urmeze cel mai probabil Conservatorul în Finlanda.
După cum este lesne de bănuit, până când, în transmisiunea televizată a concertului de Anul Nou de la Viena în care acest cor ne-a încântat cu adevărat, puţini dintre noi am ştiut ceva despre acest copil-minune. Dar, de acum înainte, dacă l-am văzut şi l-am auzit cântând pe Oliver, nu aş mai putea spune decât că, de acum înainte, va trebui să îi urmărim cu atenţie şi cu încredere evoluţia. Desigur, evoluţia în cariera artistică şi nu în politică sau în diplomaţie. Bine, chiar foarte bine şi aşa, dacă tot eminenţele diplomatice sau politice în exerciţiul funcţiunii nu au dat în brânci să rupă barierele Schengen pentru ca să deschidă noi căi de afirmare vocaţiei creatoare, mesajelor şi aspiraţiilor României Europene!