Dorința ei a fost ca retragerea de sub tricolor să se petreacă anul viitor după turneul olimpic, însă echipa României a ratat prezența la Jocurile Olimpice din 2024 de la Paris. Cristina va mai evolua doar pentru echipa de club într-o ultimă încercare de a câștiga Champions League cu CSM București.
Lansată la 18 ani în lumea handbalului de fosta mare jucătoare Mariana Tîrcă la Brașov, Cristina Neagu e devenit în scurt timp motorul echipei. Că a fost la națională sau la echipe de club, în jurul ei se făceau și echipa, și tactica. „Cu Cristina e mereu altceva pe teren. Ne-a scos de zeci de ori. A inventat ceva în momentele dificile, și-a găsit poziția și a înscris imparabil. Asta a făcut mereu Cristina pentru echipă, și la club, și la națională”, spunea antrenorul Adrian Vasile în perioada în care era și selecționer.
„La un moment dat trebuia
să vină și momentul retragerii.
Cât să mai tragem de ea?”
După europeanul dezamăgitor din noiembrie 2022, când am ocupat doar locul 12, Cristina făcea un anunț-șoc: „Este ultimul european pentru mine”, spunea ea după înfrângerea cu Germania. Totuși ea a avut o realizare personală, a înscris golul 300 la un Campionat European, un record de care s-a bucurat doar pe jumătate. Performanța ei a fost umbrită însă, din nou, de prestația echipei.
Cristina nu e un robot care să facă absolut totul. A încercat s-o facă și s-a ales cu accidentări grave și cu lungi perioade de absență. Am tras prea mult de ea. Și ea a tras prea mult de ea. În sute de meciuri la națională greutatea a fost doar pe umerii ei, de la ea așteptam întotdeauna rezolvările și ieșirile din criză.
Palmares mult sub valoarea ei
Chiar dacă a fost declarată de patru ori „Cea mai bună jucătoare din lume”, în 2010, 2015, 2016 și 2018, de asemenea cea mai bună jucătoare și golghetera Mondialului din 2015, selectată de șapte ori în Champions League All-Star Team, cea mai bună junioară în 2005, premiul de excelență al EHF... și multe alte premii individuale, palmaresul ei putea fi mult mai bogat. La nivel de națională are doar un bronz european, în 2010, și unul mondial, în 2015. La nivel de club a câștigat Liga Campionilor cu Budućnost, Muntenegru, în 2015, când a fost golghetera competiției cu 102 goluri și declarată cea mai bună jucătoare a Ligii. A dorit să câștige Liga Campionilor și cu o echipă românească, iar pentru asta a venit la CSM București, echipă ce câștigase fără ea trofeul în 2016. Nu a mai reușit decât o calificare în „Final 4” și locul 3 în 2018, iar pe plan intern 7 titluri de campioană a României, 4 cupe și 4 supercupe. Cel mai probabil, acest sezon de Champions League va fi ultimul și la nivel de club, ea urmând să se retragă oficial vara viitoare.
Marea dezamăgire: nimic la Jocurile Olimpice
Marele regret este legat de Jocurile Olimpice de la Rio, din 2016, la a doua participare a Cristinei Neagu la Jocurile Olimpice după Beijing 2008. Nu putem uita înfrângerea cu Angola, în care naționala a încasat mai multe goluri decât a putut marca Neagu. Cristina a ieșit golghetera meciului, cu 9 goluri, însă România a pierdut cu 23-19. A venit înfrângerea cu Brazilia, în care Cristina a înscris jumătate din golurile noastre. Au urmat 10 goluri cu Muntenegru, 9 cu Spania și 11 cu Norvegia. Insuficiente însă. Înfrângerea cu Angola ne-a fost fatală, iar naționala termina doar pe locul 7 la finalul turneului olimpic, turneu la care Cristina și coechipierele au promis o medalie olimpică la plecarea spre Rio de Janeiro. Spera să răzbune toate nereușitele anul viitor la Paris, ocazie cu care să se și retragă în glorie din activitate, însă România a ratat calificarea și va lipsi anul viitor de la Jocurile Olimpice.
Ce urmează după Neagu
Cristina a devenit istorie pentru echipa națională și începând cu următoarele competiții va trebui gândită o strategie fără ea. Radu Voina atrăgea atenția încă de acum 4 ani, când Neagu, operată, a lipsit mai mult un an de pe teren: „Trebuie gândită o strategie fără ea pe teren. Neagu nu poate juca la nesfârșit. Are o vârstă, mai apar și accidentări. Așa e în sport. Nu putem trăi mereu și mereu cu speranța că le rezolvă ea pe toate. Dar cum să faci asta la echipa națională când cluburile nu dau o mare importanță jucătoarelor tinere. Preferă să aducă jucătoare străine, pe salarii mari, iar jucătoarele noastre lustruiesc banca de rezerve. Federația trebuie să facă ceva. Tinerele fete au nevoie de șansă, au nevoie de meciuri jucate la intensitate. Pe bancă poți doar să-ți imaginezi, la fel ca cineva din fața televizorului. Degeaba te antrenezi și nu ți se oferă șansa să joci.”, spunea fostul mare internațional.
Prea multe jucătoare străine în Liga Florilor
Campionatul României, Liga Florilor, a trimis la acest Campionat Mondial cele mai multe jucătoare, 53 la număr. E capitolul la care suntem campioni mondiali. Nicio altă ligă nu are atâtea reprezentante la această ediție. Federația condusă de Constantin Din nu a luat nicio măsură în privința asta, deși a promis când a preluat conducerea FRH că va face tot ce-i stă în putință pentru promovarea tinerelor talente care au confirmat la naționalele de tineret. Dar toată lumea s-a culcat pe-o ureche: „Încă o avem pe Cristina Neagu. Om vedea noi după aia”. Iată că a venit și momentul în care Cristina a pus punct carierei la națională. Găsim o altă Cristina Neagu sau schimbăm strategia și ne bazăm pe jocul de echipă, care până acum a lipsit cu desăvârșire.
„16 ani ai luminat handbalul românesc, te-ai sacrificat, ai făcut tot ce-ai putut. Mulțumim, Cristina! Acum o așteptăm pe antrenoarea
Cristina Neagu”, a fost mesajul suporterilor naționalei feminine de handbal prezenți la Mondialul din Danemarca, Suedia și Norvegia.
Până la stabilirea viitoarei strategii, Constantin Din s-a pozat cu Eliza Buceschi, declarată „omul meciului” cu Serbia. Din a fost singurul președinte de federație care s-a afișat pe teren cu o premiantă.