x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul Special Anchete Investigație, Canalul Bala: Cum au dispărut milioane de euro pe Dunăre

Investigație, Canalul Bala: Cum au dispărut milioane de euro pe Dunăre

de Razvan Popa Publicat la 05 Aug 2026 22:00 Modificat la 05 Aug 2026 22:43
Investigație, Canalul Bala: Cum au dispărut milioane de euro pe Dunăre
Razvan Popa/Statul român a cheltuit 38,6 de milioane de euro din fonduri europene pentru rezolvarea unuia dintre cele mai periculoase puncte de pe Dunăre

Canalul Bala de pe Dunăre – filmat din toate unghiurile, dinamitat în mai multe etape și folosit într-un fel de campanie de imagine de către ministrul Miruță – este exemplul perfect care arată indolența politicienilor și modul cum se cheltuie bani aiurea în România. În 2015 organizațiile internaționale atrăgeau atenția asupra pericolului din zonă, în 2016 autoritățile anunțau că au finalizat lucrări de „îmbunătățire a situației”. Cu un cost de câteva zeci de milioane de euro! În realitate, și acum se vede, banii au fost dați pe niște bolovani aruncați ici-colo în marginea cotului unde apa - ce ar fi trebuit să curgă spre centrala nucleară - se varsă în canalul Bala, a cărui albie e mai jos.

Cum s-au scufundat banii în Dunăre, la Bala

Jurnalul a descoperit, ieri, un document oficial al Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) care arată cum s-au aruncat bani pe apa sâmbetei, în zona „punctului critic Bala”. Și nu puțini: câteva zeci de milioane de euro. Afacerea are iz penal și culoare politică.

Astfel, în 2021, AFDJ emitea un document - „Stadiul de implementare al proiectului finanțat cu fonduri europene aflate în derulare”. În act se preciza faptul că prin banii europeni au fost efectuate lucrări la trei puncte critice ale Dunării, principalul fiind Bala. Celelalte două puncte specificate erau „Punctul critic 2 – Epurașu” (un pic mai sus de Bala, spre Călărași n.n) și „Punctul critic 10 Ostrovu Lupu” (în județul Giurgiu n.n). Conform documentului din 2021, obiectivul general al proiectului ar fi fost îmbunătățirea condițiilor de navigație pe Dunăre între Călărași și Brăila, „prin redistribuirea debitelor între brațul Bala-Borcea și brațul principal al Dunării, prin modificarea distribuției debitelor pe perioada apelor mici și medii în zona Epurașu, prin modificarea debitelor în zona Ostrovul Lupu, astfel încât să se asigure gabaritele minime recomandate de către Comisia Dunării“.

Document oficial emis de AFDJ: „Stadiul de implementare al proiectului finanțat cu fonduri europene aflate în derulare”.

În baza acestui obiectiv s-a semnat contractul de execuție lucrări nr 16 din 2005 semnat de Ministerul Transporturilor în…2009. Atunci, ministru de resort era liberalul Radu Berceanu, cabinetul fiind condus de Emil Boc. Contractul valora 38,6 milioane de euro și a fost încredințat unei asocieri de firme.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

Prima societate, și lider al asocierii, care a lucrat în punctele critice ale Dunării, pe banii europeni, este SC Interconstruct SRL. În august 2018, ziarul Ziua de Constanța scria că societatea Interconstruct SRL a fost înfiinţată în anul 1994, cu sediul social în municipiul Constanţa, și că era controlată de Andrea Cristina Căciuloiu şi Aurelian Ceauş. Ambii cu legături cu…liberalii. Potrivit sursei citate,  Andrea Cristina Căciuloiu a fost soţia lui Gabriel Căciuloiu (decedat în 2006), preşedinte al Organizaţiei Municipale a PNL Constanţa, iar Aurelian Ceauş a candidat pentru funcția de consilier local la Eforie, pe listele PNL.

O altă firmă interesantă din asocierea care a lucrat la Bala este S.C Superquatro Grup SRL. Jurnalul, în 2010, scria cum că acționarii acestei firme aveau legături directe cu PDL: „Superquatro Grup SRL îi avea asociaţi pe Sterică Atanasiu şi tânăra Mara-Irina Niculescu. Aceasta este fiica vitregă a unui mare nabab din Ministerul Transporturilor, Şerban Cucu, fost şef al Direcţiei de Transporturi Navale. Adică exact omul căruia i se subordona AFDJ în perioada în care Superquatro a primit contractele. Între timp, tânăra a ieşit din afacere, iar Cucu a fost recuperat de partid având sarcina să împartă banii europeni din Programul Operaţional Sectorial Transport”. Informația a fost publicată în 2010, iar la acea vreme a reieșit că societatea avea relații strânse cu politicienii vremii.

Firme cu lipici politic și lucrări de mântuială

Asocierea de firme a lucrat, potrivit AFDJ, până în 2016 când „lucrările au fost finalizate”. Interesant, în raportul Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea se arată, și oficialii români recunosc sub semnătură, că lucrările au fost întrerupte la jumătatea lor. În ultimul raport oficial al Comisiei se arată clar că lucrările de la Bala sunt îndeplinite 50 la sută! Potrivit documentului AFDJ, cu toate că se inserase faptul că lucrarea este finalizată, „au fost întâmpinate probleme”. Prima: „pragul de fund executat pe brațul Bala avea inițial o cotă a coronamentului de 4,21 metri (mai înalt decât nivelul Mării Negre, așa cum se calculează n.n), dar ca urmare a intervenției ONG-urilor de mediu, care au reclamat faptul că brațul Bala este o rută de migrație a sturionilor în amonte, pentru înmulțire, pragul de fund a fost executat la pragul zero”. De aici, altă problemă, cea a apei: „având în vedere că pragul de fund a fost executat la această cotă inferioară (…) și nu devia decât 17 la sută din debitul de pe brațul Bala, la cote scăzute, s-a luat decizia de a se elabora un nou Studiu de Fezabilitate special pentru punctul critic Bala”!

Culmea, acest studiu trebuia să rezolve noile problemele de la Bala, după derularea contractului de lucrări, în valoare de 38,6 milioane de euro, din același punct: “(…) Studiul de Fezabilitate trebuie să identifice soluțiile tehnice alternative, care împreună cu lucrările deja executate pe brațul Bala, să ducă la creșterea nivelului pe Dunăre, în zona bifurcației cu brațul Bala, cu până la 1,20 metri”. Așa că, în 2015, pe timpul guvernării Cioloș, asocierea Egis – societate de unde Clotilde Armand s-a lansat în politică – a obținut contractul de servicii „Studiu de fezabilitate pentru soluții tehnice alternative/complementare privind lucrările ce se vor executa în punctul Bala”. Valoare: 3.519.073 lei. Fără TVA.

Egis a înaintat mai multe studii de fezabilitate. Al nouălea a fost cel mai bun. Se întâmpla prin 2019. De atunci nu s-a mai auzit nimic de „punctul critic Bala”. Doar din an în an, Comisia Internațională a Protecției Fluviului Dunărea a mai dat câte o avertizare. Inutil.

 

 

Acțiunea Apă pentru Cernavodă: „Nici Ceaușescu n-a reușit, cum să o facă Miruță?”

Rasova, sat între canalul Bala și Centrala Nucleară Cernavodă, la o zi după ce ministrul Apărării și suita zbârnâise prin coclaurile locului. De sus se vede Dunărea sau ce a mai rămas din ea – un fir subțire și dune albe ca în Sahara care mușcă și îngustează apa. În marginea satului, unul își înjură motocoasa, s-a blocat motorul. Face o pauză, se șterge cu tricoul, e o arșiță de topește: „Canicula asta mai trebuie la ce belea e cu apa. Știi cum e cu exploziile de la Bala? E ca la doctor, când trebuie să-ți amputeze mâna, dar chirurgu’ sau ce o fi ăla îți taie unghia de la degetu’ mic”. Mitică dă dracu’ cositoarea și aruncă o flegmă în nisipul care cuprinde marginea de sat. De când s-a subțiat Dunărea, nisipul ăsta fin este peste tot – prin case, prin ochi, prin mâncarea copiilor. Omul se uită departe spre fluviu. Pe mijlocul Dunării trece unul. Evită pe stânga baliza șenalului navigabil, calcă peste două lotci cu burta la soare și se oprește taman acolo unde cu ceva vreme înainte se opreau împingătoarele aflate în mars spre aval. Acum, totul e numai nisip alb.

„Au zis ăștia la televizor că a crescut Dunărea după ce au dat cu bombe. A crescut pe dracu’ să-i ia. Uite, ieri, acolo, era ochi de apă. Acu’ nu mai e”, arată Mitică spre nisipuri cu degetul. Și alții din Rasova se jură că apa Dunării s-a mai retras, s-a mai evaporat, nu se știe, dar a scăzut. Doar unul de vine aiurea pe contrasens, pe drumul national, știe sigur soluția: „Domne’ e din cauza la Porțile de Fier! Acolo se ia apa”. Un consătean îi taie sonorul: „Taci, bă, du-te dracu. La Bala e apă de merg vapoarele”. Amețitul e tare pe poziție: „Păi da, o fi. Vine din altă parte”. Îi lasă pe martalogii strânși să mai vadă o dată Dunărea subțire cu gura căscată și încearcă drum drept spre casă. Nu prea reușește.

Mitică își mai trece o dată tricoul peste frunte și explică: „Uite cum stă treaba. Dunărea vine dinspre Călărași. Așa. Acolo, înainte de Bala e stânca aia pe care au detonat-o. De ce? Că apa dădea în ea și se ducea spre vizavi, acolo unde începea canalul ăsta, Bala. Canalul are un fund mai jos, e lăsat mai jos decât al Dunării vechi. Și așa, apa se scurgea în Bala, în loc să vină curgă drept, să treacă pe la noi și să se ducă la Cernavodă. Acum, ăsta, ministru’, se dă mare că a bubuit stânca. N-a făcut nimic. Păi stânca aia e așa de mare ca curtea mea” – arată Mitică o ogradă în care ar încăpea vreo două-trei tiruri – „el a smuls așa câteva pietricele în comparație”. Nici Mitică, nici ceilalți din Rasova nu cred nici în soluția cu barjele încărcate cu pietriș, scufundate în canalul Bala, să ridice albia. „Păi Ceaușescu – că ăla a făcut lucrări să devină Bala navigabil și a văzut că e greșit – nu a încercat? A pus, tot așa, barje la fund. A pus bărjile în punctul critic și au ajuns taman la vale, la Borcea (vreo 20 de kilometri de Dunăre n.n). O să vadă și ăștia de acum” .

 

 

„Când acolo se scufundă vaporu’, tu rezolvi problema ciupind stânca?”

Mitică are și cu ce să dovedească poveștile pe care le spune. Scoate din buzunar telefonul, deschide pe Tik Tok unde a pus, anul trecut, două filmări de pe Dunăre, chiar din „intersecția Bala”, aia care suge acum apa ce ar fi trebuit să curgă spre reactoarele nucleare. Primul clip și-a tras chiar el: „uite, sunt eu cu tovarășii mei. Lasă manelele, ne-am dus și noi ca băieții. Dar ia uite ce e acolo. Ne-am cam speriat, o băgasem pe mânecă”. În imagini se văd niște băieți într-o barcă la care trage un motor cu mulți cai putere. Băieții sunt veseli, barca trece repede pe apă, se deschid sticle. Deodată, ambarcațiunea parcă intră într-un zid: nu mai are pic de viteză, parcă stă pe loc. În jur doar vârtejuri, curentul e atât de mare că motorul turat abia ce poate să împingă. „Asta era când să trecem de pe Bala în Dunărea Veche”, explică omul din Rasova. În celălalt clip e și mai și. O barjă – pe același traseu – aproape e dusă la fund din pricina volumului de apă ce curge din Dunărea Veche în canalul-belea. „Păi dacă apa curge așa acolo, de scufundă vaporul, tu vrei să rezolvi problema că ai ciupit stânca aia de mai jos?”, râde Mitică. Se uită cu jind la unul care face drifturi cu ATV-ul pe fundul Dunării și se apucă să înjure din nou coasa. Are treabă să curețe locul, la pește nu mai merge – „că mulți trăiesc, aici, din pescuit. Sturion e acolo, la Bala. E ceva, da. Că au pus unii balize de monitorizare vreo zece ani. Și s-au și oprit lucrările, că, cică, construiau unii la canal. Aici e crap, șalău, somn. Acum ce rahat să mai pescuiești?”

 

Aici s-au aruncat bani

„Punctul critic Bala”, așa cum a fost numit chiar de către Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDF), este mai în amonte, iar peisajul nu are nicio legătură cu ce se vede la Rasova, vreo 30 de kilometri mai jos. Vapoare, împingătoare, barje, șalupe trec pe apă - e drept, ceva mai scăzută - de pe o parte pe cealaltă a malurilor. Canalul se vede un pic mai departe, nu se zăresc maluri arse de soare. Spre Izvoarele, două excavatoare încarcă cu piatră niște barje. Sunt alea de urmează să fie scufundate. Procesul e filmat de secundă de posturile tv, sub supravegherea unor echipaje IGSU și de Poliție. Mai sus, pe malul înalt, trei inși au venit de la o comună depărtare să vadă ce se petrece. Unul dintre ei, zice că e slujbaș „la Ape” știe cum e cu locul: „Aici s-au aruncat bani. Au fost făcute niște lucrări prin 2007 și după 2010. Au venit ăia de la organizațiile de mediu, cu sturionii, dar nu de asta s-au oprit lucrările. Au îngropat banii în apă. Înțelegi tu ce vreau să zic”. Două echipaje de Poliție opresc lângă individ, îl salută cu veselie. Un subofițer îi bate celui de „la Ape” apropouri despre niște kile de pește, oamenii hăhăie: „Hăă, am văzut la televizor că a crescut apa. Hăă. A crescut o p…ă”. Polițistul e la fel de amuzat: „Da, mă! A crescut la minus 2. Hă hă”. Lucrurile se pun în ordine cu cel de „la Ape” care îi face poftă omului în uniformă cu niște nisip de construcții. „Așa. Unde eram? Aha, uite, dacă vrei să vezi în ce s-au băgat banii, iote colo”, arată omul cu degetul un colț al malului de vizavi, în colțul unde începe canalul Bala. Acolo, într-adevăr, se mai zăresc lucrările date ca finalizate în 2016, când pe un contract de 38,6 milioane de euro – bani europeni – un consorțiu de firme a lucrat pentru a remedia problemele „punctului critic Bala”. În colț pare a fi dig, deși nu prea e aliniat, pare ca și cum sute de taifunuri au trecut pe acolo și au rupt bucăți din el. Mai la câteva sute de metri în amonte, spre Călărași, se mai vede din lucrare: e ca și cum unii fără chef au aruncat la întâmplare mormane de piatră. În rest e nisip. „Nu o s-o rezolve ăștia niciodată. Nu s-a făcut nimic zeci de ani, vor să facă cu o bubuială și niște barje puse pe fund. Hăăăă, hă, hă”, râd amici ăluia de „la Ape”. În sat, la Izvoarele, o femeie e speriată: „Mamă, dacă explodează reactoru’?”.

 

 

Cronologia unui dezastru

Potrivit Comisiei Internaționale a pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) - organizație internațională, înființată în 1998, cu sediul la Viena, responsabilă de implementarea Convenției privind protecția fluviului Dunărea - „punctul critic Bala” ar fi trebuit „reparat” încă de acum 23 de ani. ICPDR a publicat o cronologie care demonstrează cum s-a ajuns la această situație dezastruoasă, în care CNE Cernavodă este la un pas să oprească și ultimul reactor din pricina lipsei de apă pentru răcire.

  • Astfel, în 2003 a fost efectuat un studiu de fezabilitate între Călărași și Brăila. Au fost identificate zece puncte critice. Trei – printre care și Bala – au fost prioritizate pentru a fi rezolvate.
  • 2007: a fost emis acordul de mediu pentru efectuarea lucrărilor la Bala. La doi ani distanță, în 2009, lucrările s-au oprit! A intervenit organizația World Wildlife Fund (WWF) care a dorit implementarea unui program de monitorizare a impactului lucrărilor asupra mediului și asupra migrației sturionilor. Monitorizarea a durat șapte ani.
  • În 2011 au fost reluate lucrări, din nou, la „punctul critic”.
  • 2013: „execuția pragului de fund de pe Bala  a fost oprită la 50 la sută din nivelul proiectat. Au existat îngrijorări cu privire la viteza apei pe pragul de fund, care ar fi afectat migrația sturionilor. Intervenția a fost a WWF”, se arată în raportul comisiei.
  • În 2015 se semnează un contract cu consorțiul Egis Franța, Compagnie Nationale du Rhône, și Egis România pentru un nou studiu de fezabilitate.
  • În 2016 consorțiul Egis propune primul studiu. Este respins, abia al nouălea studiu de fezabilitate a fost cel considerat eficace. 
  • În 2017 încep lucrările comisiei, aceasta fiind îngrijorată de ceea ce se întâmpla la „punctul Bala”. Participă și reprezentanți ai Guvernului, ai AFDJ, ai Nuclearelectrica….
  • Din 2017 și până în 2024, comisia atrage atenția periodic asupra cazului, statul român nu face nimic.
  • În 2024 apare Hotărârea Guvernului nr. 1079/2024 care aprobă indicatorii tehnico-economici și finanțarea pentru proiectul de utilitate publică și interes național „Restaurarea și renaturarea zonei de bifurcație a brațului Bala”. Aici s-a oprit totul.

Citește și Brațul Bala - brandul de țară a neputinței. 23 de ani scurși între identificarea problemei și „explozia lui Miruță”

×