Marea campioană, acum președinte al Federației Române de Canotaj și a CS Dinamo, le-a bătut obrazul guvernanților că nu au fost în stare să facă din sport o prioritate națională, așa cum s-au lăudat, în detrimentul sănătății noilor generații, iar acum, în pandemie, au făcut centre de vaccinare în sălile de sport, în loc să încurajeze elevii să facă mișcare. „Copiii din ziua de azi sunt mai firavi și mai sensibili de la an la an și nu mai sunt încurajați nici de părinți să facă sport. Este foarte dificil să crești noi generații de campioni, dacă sportul este dat la o parte din școli și licee”, spune cu amărăciune marea campioana, care a adus aurul olimpic chiar și la vârsta de 40 de ani, o performanță uluitoare. Elisabeta Lipă i-a îndemnat pe studenții de la UNEFS să devină antrenori de elită urmând exemplele pe care le au deja la îndemână, dar și să găsească metode de a atrage copiii către sport, nu doar pentru performanță, ci și pentru un stil de viață sănătos. Și pe seniorii din sală i-a îndemnat să nu renunțe la mișcare, pentru că o viață activă contribuie la longevitate. Elisabeta Lipă s-a retras din activitatea competițională în 2004 și tot atunci a devenit prima femeie din România înaintată la gradul de chestor de poliție, echivalent cu cel de general în armată.
„Am luat-o de jos, de la primul grad, cea mai subțire tablă”
Elisabeta Lipă: Într-o lume a bărbaților, să obții acest grad era de neconceput. Eu am început canotajul la Olimpia. După ce am demonstrat că sunt în stare să aduc medalii, să fiu un sportiv care promite, am ajuns la Clubul Sportiv Dinamo. Dinamo nu lua atunci decât vârfurile. Am luat-o de jos, de la primul grad, cea mai subțire tablă, cea de sergent major, apoi, performanțele sportivilor sunt răsplătite prin grade. Nu poți fi avansat în grad dacă nu îndeplinești condițiile. După părerea mea, niciun sportiv de înaltă performanță nu va ajunge campion la cel mai înalt nivel dacă nu are școală. Școala de azi nu știu câte face pentru un copil, dar pe vremea mea, nu exista să nu mergem la școală, chiar dacă aveam antrenamente. Școala trebuia să fie pe primul loc. Gradul meu de general a fost probabil alimentat și de faptul că am luat-o de jos, de la primul grad. Asta se întâmplă și la ora actuală cu sportivii de la CS Dinamo și de la Steaua și mă rog la Dumnezeu să se întâmple cât mai mult. Sportivul are nevoie de o stabilitate, se poate retrage oricând din motive medicale. Un sportiv de performanță e ca un ou proaspăt de care trebuie să ai grijă ca de ochii din cap. Sunt foarte mândră de lucrarea mea de doctorat, «Cauzele și efectele longevității sportive în sportul de anduranță». Îi mulțumesc și acum profesorului care m-a încurajat și mi-a spus: tu trebuie să lași neapărat ceva în urma ta. Mi-am dorit acest grad, știam că e foarte greu să ajung ca femeie într-o lume a bărbaților. Dar am stat și m-am gândit ce pot să fac eu să obțin acest grad. Nu mai aveam nicio motivație să ies campioană olimpică la aproape 40 de ani, dar trebuia ceva să mă scoată din starea mea, ca să mă aducă în cantonament. Și acesta a fost motivul pentru care eu m-am dus în pregătire la cea de-a 6-a ediție a Jocurilor Olimpice. M-aș mai fi dus și la a 7-a ediție, organismul mă ținea, dar am zis, ne trebuie o pistă pentru canotajul românesc, nu pentru mine. Am fost la trei ediții a JO pe primul loc în lume, cei mai buni, și am zis dacă nici la nivelul acesta statul român nu e în sare să facă ceva pentru canotajul românesc... nu știu ce să mai zic. Și nu am mai ajuns la Beijing.
Jurnalul: Ce i-ați spus președintelui când v-a decorat?
E.L.: Eu, de fiecare dată când mă întâlnesc cu preşedintele sau cu premierul, vreau să ştiu ce se doreşte de la sportul românesc. Dacă se doresc medalii, atunci trebuie să ştie că medaliile astea nu vin oricum. Performanţă nu poţi să faci bătând din palme. Campioni nu poţi creşte de la un an la altul. De un campion trebuie să ai grijă ca de o floare, să o însămânţezi, s-o uzi, să o urmăreşti zi de zi pentru ca ea să crească mare şi să îţi placă ceea ce vezi. Nu se face performanţă fără bani. Din păcate, tot timpul, când e de redus, se reduce de la sport. Să ne uităm şi acum, în pandemie. Unde au fost făcut centrele de vaccinare? În sălile de sport. De ce? Cu ce a greşit sportul de este tot timpul pedepsit? Eu nu zic că nu trebuiau făcute centrele de vaccinare, dar de ce în sălile de sport, care şi aşa sunt puţine? Pe de altă parte, avem destule universități care scot un număr mare de profesori de sport. Nu ştiu dacă cineva a fost curios să vadă câți dintre ei se regăsesc în activitate. Foarte puțini, restul îmbrățişează alte meserii.
MULȚI PĂRINȚI AU SENZAȚIA CĂ SPORTUL ÎI OMOARĂ PE COPII
Jurnalul: De ce e mai greu să crești campioni acum decât pe vremea lui Ceaușescu?
E.L.: Mi-aș dori enorm de mult să ne calce pe urme măcar un copil, dar la cum se manifestă această generație, la cum își arată prioritățile, cu regret o spun, nu o să mai vedem sportivi care să participe la 6 ediții ale Jocurilor Olimpice sau la 5. Acum, dacă mai prinzi unul, doi că participă și la a doua ediție, deja ești fericit că ai reușit să îi convingi să mai continue. Tinerii aud în jur că poți câștiga bani mult mai ușor decât să îți rupi oasele făcând performanță. Poți câștiga bani și dacă ești sportiv de performanță. Sportul este răsplătit la ora actuală. Pe vremea mea, nu se punea problema de bani, nu se gândea nimeni. Jumătate din performanța mea am dedicat-o Congreselor.
Jurnalul: De ce nu mai sunt tinerii dispuși să facă sacrificii? Cum se poate schimba această mentalitate?
E.L.: La ora actuală, în afară de nucleele mai mici sau mai mari de sportivi olimpici, noi nu avem nimic. Nu avem sport în școală. Antrenorii sunt cu greu primiți în școli să selecteze copii pentru diferite sporturi. Din ce în ce mai greu găsim copii dispuși să vină către performanță. Și părinții au o mare parte din vină. Părinții au impresia că sportul îi omoară. Suntem pe podium la obezitate în Uniunea Europeană. Trebuie să ne trezim la realitate, să ne gândim la mișcare, nu neapărat la înaltă performanță. Mișcarea înseamnă sănătate. Copiii din ziua de azi sunt mai firavi și mai sensibili. Generațiilor tinere trebuie să le dăm încredere. Noi aici suferim, la mentalitate. Nu avem încredere în forțele noastre. Cineva trebuie să vină şi să spună că şi noi suntem la fel de buni ca adversarii noştri şi că performanţa nu se face bătând din palme. Motivația și ambiția vin tot de la tine, totul ține de tine, de cât de mult îți dorești ceea ce faci. Dacă am insista în a promova astfel de evenimente și am invita școlile, liceele, participanții își vor pune măcar o întrebare și se vor gândi dacă merită măcar să încerce din ceea ce aud şi ar fi un mare câștig.
„Mi-a plăcut provocarea, mi-a plăcut să fiu cea mai bună și iată că am ajuns și senior de colecție. Nu mă las, probabil că am performanța în sânge. Noi, românii, suferim la mentalitate. Românii cedează înainte de finiș. Nu ai voie să cedezi înainte de finiș. Atunci trebuie să strângi din dinți, să treci peste durere”.
Elisabeta Lipă, 57 de ani
„Putem schimba vieți, modifica percepții și influența destinele unei generații aflate la granița dintre valoare și non-valoare! Într-o lume a valorilor întoarse și uneori discutabile, să ai ocazia să-i întâlnești pe cei care au contribuit substanțial la promovarea imaginii României, este un privilegiu! Îmi doresc ca acest proiect să fie o permanentă punte între generații prin care tinerii să cunoască și să dialogheze cu mari campioni, oameni de cultură, știință, importante valori ale României și ale comunității locale, exemple demne de urmat”, spune Alexandra Dobre, președinta Institutului pentru Îmbătrânire Activă.