Declarațiile din ultima perioadă ale ministrului Energiei, Virgil Popescu, ni-l arată pe acesta ca un mare fan al hidrogenului, noul combustibil-minune care ne-ar scăpa de toate problemele, inclusiv de reducerea emisiilor de CO2. Până atunci însă, realitatea este una singură. România este printre puținele țări din UE care încă nu are o strategie pe hidrogen, iar despre adaptarea rețelelor de gaze pentru transportul noului combustibil, nici pomeneală. Din intervențiile publice ale ministrului a dispărut însă gazul natural, deși ne așteaptă noi scumpiri consistente de la 1 iulie. Piața gazelor naturale ține astfel să-l contrazică pe ministrul Virgil Popescu, care promitea anul trecut că, odată cu liberalizarea pieței pentru consumatorii casnici, prețurile nu vor crește.
Deși cu mare întârziere față de alte state, ministrul Energiei ne anunță că vom avea și noi o strategie privind utilizarea hidrogenului, făcută fie printr-un program de asistență tehnică, ce poate fi inclus în ceea ce ni se promite a fi soluția salvatoare pentru dezvoltarea în ritmuri nemaivăzute a României - Planul Național de Redresare și Reziliență, fie printr-un grant de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare.
Deocamdată nu este prea clar dacă cei de la Comisia Europeană s-au lămurit în legătură cu proiectele noastre pentru utilizarea noului combustibil-minune, cum ar fi cele pentru rețelele de distribuție de gaze naturale în amestec cu hidrogen, dar ministrul Energiei transmite, prin declarațiile sale, un optimism debordant, chiar dacă ne-am putea trezi că utilizând irațional hidrogenul, vom plăti mai scump factura la utilitățile casei.
O eroare care ne poate costa
Un studiu realizat de Asociația Energia Inteligentă arată că o abordare greșită, vizibilă astăzi în România, de a plasa hidrogenul drept combustibilul exclusiv al viitorului este o eroare care poate aduce costuri de până la cinci ori mai mari la nivelul consumatorului final și ar trebui să folosim absolut toată apa care curge într-un an pe râurile Mureș, Olt, Siret și Tisa sau o cincime din apa Dunării. „Adică toată apa din ele, nu mai bem, nu mai mâncăm, nu mai facem irigaţii, ci am transforma-o să obţinem atâta hidrogen ca să încălzim tot ceea ce înseamnă imobile din România”, spune Dumitru Chisăliţă, preşedintele asociaţiei.
Acțiunea hidrogenul, abordată superficial
Hidrogenul este șansa ca România să aibă preponderent energie verde în viitor, și asta se va realiza doar dacă acțiunea este trecută din planul superficial al abordării din prezent, într-un plan profund profesional, mai atrag atenția realizatorii studiului. Concluzia acestuia este clară: hidrogenul trebuie să fie văzut ca „un Vector al Energiei Viitorului”, care poate să descongestioneze anumite zone gâtuite ale rețelei de energie electrică cu costuri mai mici decât construcția de noi linii electrice, să joace rolul de a compensa volatilitatea consumului de energie și a echilibra variabilitatea producției din surse regenerabile și să asigure combustibilul ecologic al viitorului transport greu din România.
Deocamdată ne uităm la ce fac alții
În timp ce noi ne aflăm încă la stadiul de discuții în ceea ce privește strategia pe hidrogen, cele mai multe țări din UE o au deja. Dacă ar fi să ne uităm la ceea ce se întâmplă cu strategia energetică a României, care nici după mai bine de șapte ani nu este aprobată, atunci ne putem aștepta ca și strategia hidrogenului să mai aștepte după birocrații din Ministerul Energiei. În timp ce ei discută, analizează și se uită la ce fac alți, companiile energetice au început să-și dezvolte propriile proiecte, iar Hidroelectrica și Romgaz sunt primele care și-au făcut cunoscute intențiile.
Comisia Europeană și-a publicat strategia de hidrogen pentru un climat neutru în Europa pe 8 iulie 2020. Aceasta vorbește despre investiții de 430 de miliarde de euro și ea prevede instalarea a cel puțin 6 GW de electrolizatoare cu hidrogen regenerabil până în 2024 și cel puțin 40 GW de electrolizatoare cu hidrogen regenerabil până în 2030.
Guvernul vrea bani pentru extinderea rețelei de gaze
Transportul hidrogenului în amestec cu gazul ar putea fi făcut prin actualele rețele de gaze, dar este nevoie de investiții pentru adaptarea lor. La noi acest lucru încă nu a început, dar în schimb Guvernul mizează pe o creștere accelerată a gradului de conectare a consumatorilor casnici la rețeaua de gaze, inclusiv prin conectarea gratuită. Prin PNRR, Executivul speră să obțină chiar o finanțare de 600 de milioane de euro pentru extinderea rețelei de gaze, fără însă ca acest lucru să însemne și adaptarea rețelelor la transportul hidrogenului.
-
iulie vine cu noi scumpiri
La 1 iulie va începe schimbarea contractele încheiate de consumatorii casnici de gaze naturale în piața liberă anul trecut și, tot de la această dată, va expira perioada de grație acordată consumatorilor casnici pentru alegerea unui furnizor. O analiză realizată de Asociația Energia Inteligentă arată însă o creștere a prețului gazelor la consumatorul final, cu toate taxele incluse, cu circa 20%. Aceasta nu este însă singura veste proastă. Estimările asociației indică o creștere a prețului energiei electrice la consumatorul final, cu toate taxele incluse de 10%, de minimum 50% a prețului energiei termice și de circa 10% a prețului pentru lemnele de foc. „În ultimele trei luni analizele noastre arătau tendințe crescătoare ale prețurilor la diferitele forme de energie, dar ultima analiză a depășit cele mai pesimiste scenarii”, spune președintele AEI, Dumitru Chisăliță.
Am avut cel mai mare preț de import de la Gazprom din UE
Gazprom a vândut anul trecut României gaze la un preț cu 60% mai mare decât cel solicitat celorlalte state europene, potrivit unui raport al Directoratului pentru Energie al Comisiei Europene. Prețul mediu plătit de țara noastră a fost de 16,75 euro/MWh, cu peste 6 euro/MWh mai ridicat decât media celorlalte state europene. Gazprom a exportat anul trecut spre România o cantitate de 10,3 TWh (962 de milioane de metri cubi) de gaze naturale, în scădere cu 3,2% comparativ cu 2019. Pentru 2021, Gazprom estimează că va obține pe gazele exportate în Europa un preț mediu de 200-209 euro pe mia de metri cubi, cu 50-56% peste prețul de 134 de euro/1.000 mc din 2020.