Umărul este articulaţia cu cele mai multe grade de libertate, putem face tot felul de mişcări în cele mai diferite planuri cu mâna. Chiar anatomia articulaţiei umărului este deosebită. Cum se tratează durerile de umăr, de ce sunt destul de complicate fracturile de claviculă şi de coaste, toate acestea şi alte aspecte ne sunt explicate de ortopezii de la cunoscuta clinică de ortopedie a Spitalului Colentina.
Articulaţia umărului este compusă dintr-un tunel de oase şi ligamente prin interiorul căruia se află un pachet de muşchi. În structura umărului mai există un os plat cu suprafaţă mare pe care se inserează muşchi şi anume omoplatul. El nu este ancorat de nimic, de fapt două oase sunt total mobile în corp: rotula şi omoplatul. În anatomia umărului mai există claviculele şi, în extremitate, legătura mobilă cu coastele. În condiţiile în care cu mâna omul face multe treburi, solicitările muşchilor fac adesea ca aceste fascicule de muşchi să se dilate şi, fiind strânse în tunelul de oase, apar durerile. Aceste inflamaţii ale mănunchiului de fibre musculare şi durerile apar nu numai la activităţi solicitante, dar dureri apar şi în somn, în urma unei poziţii anormale a braţului. Omul se trezeşte că nu mai poate ridica braţul mai sus de nivelul umărului, nu se mai poate pieptăna. Trebuie să apeleze la ortoped pentru infiltraţii, tratament cu antiinflamatoare, exerciţii de recuperare medicală, şedinţe de fizioterapie. Uneori, atât de încorsetat, de sugrumat este pachetul de muşchi în canalul osos, încât ortopedul e obligat să răzuiască cu endoscopul sau cu bisturiul peretele tunelului osos pentru a da mai mult spaţiu fasciculului de muşchi. Alteori, se răzuieşte şi “streaşina” claviculei de deasupra articulaţiei osului braţului, humerusul. Trebuie amintit că ruperea claviculei nu poate fi soluţionată prin punerea în ghips, clavicula se pune doar într-un bandaj de tifon. Norocul este că claviculele se prind repede, procesul de calcifiere e rapid. Nici fracturile sau fisurile de coaste nu se rezolvă cu imobilizare în ghips. Se înfăşoară pieptul cu bandaj strâns de feşe şi tifon. Se recomandă medicamente împotriva durerilor şi trebuie să se evite tuşitul şi strănutul, care solicită coastele prin mişcări dureroase.
Operaţia de monturi
Operarea monturilor nu este o treabă simplă, nu se poate proceda doar la o tăiere a osului crescut mult în afară în dreptul degetului mare. Această crescătură osoasă deformează grav laba piciorului, e dureroasă şi nu mai permite omului să încalţe un pantof. Moda cu tocuri exagerat de înalte şi subţiri fac să fie împins în faţă piciorul şi forţele acţionează mai ales asupra regiunii degetelor. În intervenţia asupra monturilor, pe lângă micşorarea crecăturii osoase, trebuie rearanjate oasele tuturor degetelor căci monturile trag oasele celorlalte degete, încălecându-le.