Mulți dintre noi, la final de an, ne facem un bilanț. Ne gândim la ce am făcut bine și la ce am făcut rău, la întâmplările fericite și la cele nefericite, la reușitele și la eșecuri. Ne gândim la cei care ne-au fost aproape și la cei care ne-au părăsit, la cei care ne-au greșit și la cei cărora le-am greșit, la cei care ne-au mințit și la cei care ne-au spus adevărul.
Suntem români și ceva invizibil, dar profund, ne leagă de țara noastră. Din păcate, ultima perioadă a fost una în care ceva pare să se fi pierdut: legătura invizibilă și profundă dintre noi. Nu e surprinzător că s-a întâmplat așa, dacă ne gândim că timp de 10 ani țara a fost condusă de un om bolnav de putere, incapabil să înțeleagă altceva în afară de ură și dezbinare. Atunci au fost sădite semințele răului și ceea ce am trăit în 2017 este consecința directă și dramatică a celor 10 ani.
Pentru societatea românească, 2017 a fost un an rău. Un an în care noi, românii am ajuns să se dușmănim mai mult ca niciodată. Tinerii au ajuns să îi demonizeze pe vârstnici, corporatiștii să-i disprețuiască pe angajații la stat, cei avuți să-i învinovățească pe cei care au nevoie de ajutor. Problemele uriașe și reale ale societății românești (sărăcia, criza sistemului de sănătate, subfinanțarea educației, incoerența legislativă șamd) au dispărut practic de pe agenda publică.
Lucrurile au mers din rău în mai rău. Ceea ce altădată ar fi fost de neimaginat, a ajuns ca la sfârșitul anului 2017 abia să ne mai impresioneze. Personal, am fost șocat să văd cum un cetățean a fost brutalizat în plină stradă pentru că nu vroia să participe la o manifestație. Apoi am fost revoltat să văd că există în societatea românească persoane care nu doar că au justificat actul de brutalitate, dar l-au și propus ca model. S-a ajuns la glorificarea unui comportament abject, la cultivarea cu bună știință a răutății, la îndemnuri explicite la violență și răzbunare.
La final de an ne uităm spre trecut, dar și către viitor. Mereu sperăm ca Noul An să fie unul în care vom fi mai buni, mai bogați, mai fericiți, mai generoși, mai curajoși, că vom petrece mai mult timp cu cei care ne sunt dragi.
Vă propun ca, înainte de a ne face planuri pentru Noul An, să ne gândim bine la cum am fost cu adevărat în anul care a trecut. Să ne gândim dacă noi, ca societate, nu suntem deja pe marginea prăpastiei.
Cred că, măcar acum, de Sărbători, ar trebui să ne calmăm și să ieșim din dezbinare, să înțelegem că nu putem conviețui fără toleranță, bunătate, prietenie. Să ieșim din logica lui „împotrivă” și să încercăm să fim „pentru”.
Dumnezeu să ne ajute și să binecuvânteze această țară minunată!