Jurnalul Naţional a identificat 15 dintre cele mai inedite aşezări ale României. Fiecare cu atuu-ul său. Şi cu unicitatea sa. Astăzi, DELTA ARDEALULUI
Despre Delta Dunării toată lumea ştie că este una dintre cele două mari delte ale Europei, mai mica decât Delta Volgăi, şi mult mai mare decât celelalte şapte. Dar despre a 10-a “deltă” a Europei nu se ştie mare lucru, cu atât mai mult cu cât o găseşti unde te-ai aştepta mai puţin: în Transilvania.
Fie că ajungi în Delta Ardealului pe Drumul European E576 (dacă ţii la propriul automobil), din Cluj la Gherla, prin Apahida, Jucu şi Bonţida, în total 60 de kilometri, fie că urmezi un traseu mai pitoresc, pe asfaltul crăpat al Drumului Judeţean D109, din Cluj, prin Apahida, Jucu de Sus, Viştea, Coasta, fie că, în prima variantă faci dreapta la Gherla, fie că, în varianta a doua te duci spre Săcălaia, tot acolo ajungi: în Delta Dunării, ai zice, după peisajul care ţi se aşterne, ca o ilustrată, în faţă. Cât vezi cu ochii – stuf plutitor. Ascuns între dealuri, la marginea comunei Sic, Lacul Ştiucii se întinde pe 22 de hectare, este cel mai adânc lac natural cu apă dulce din Transilvania, deşi format pe locul unei mine de sare care a aparţinut romanilor. Specialiştii explică acest paradox prin faptul că, în sute de ani, după ce fundul lacului a fost acoperit de pământ şi plante, sarea din zăcământ a fost izolată.
Legenda spune…
Fireşte că lacul are povestea lui. Pe vremea când era încă sărat, A înghiţit în apele sale o aşezare romană. Uneori, dacă priveai atent, ai fi putut să vezi acoperişul baailicii scufundate. Era un fel de Atlantidă sui-generis, care atrăgea înotătorii în adâncurile ei. Înotătorii nu s-au mai întors, iar turnurile bazilicii nu se mai văd de mult, de mulţimea plaurilor. Oamenii numesc minunea aceasta, strania rezervaţie naturală, Delta Ardealului.
Legendei cu aşezarea din adânc i-au luat locul alte legende, ale pescarilor, cu ştiuci de trei metri şi somni uriaşi, cât somni cât camioanele, ba chiar şi câţiva monştri, lochneşi de-ai locului. Dincolo de legende, vegetaţia şi fauna sunt fabuloase, unice în lume.
Cele peste o sută de specii de păsări pot fi urmărite dintr-un turn de lemn („birdwatching” este un “sport” drag mai ales occidentalilor): ereţi, stîrci, raţe, lăcari (numiţi şi privighetori de stuf), cufundari, buhai de baltă, lișițe, nagâţi, cânepari, piţigoi. Pescarii pot da mai ales la ştiucă – din belşug, în lacul care îi poartă numele - dar şi la crap, caras, lin, plătică. Însă doar din barcă şi eliberându-şi captura, după ce se fotografiază cu ea. Dacă drumurile până la Sic sunt încă proaste, când ai ajuns acolo te răsplătesc pentru osteneală nu doar peisjul unic pe planetă, ci şi pensiunile cochete, şi oamenii cu tolba plină de poveşi. Vi afla că satul acesta din Delta Ardealului a fost oraş pe vremea lui Matei Corvin, devenind din nou sat, după anul 1800, când s-a închis ultima mină de sare, Ocna Albastră. Poveşti din Transilvania, spuse în foşnet de stuf…
ROMANIA are 23 de SATE CULTURALE. “SATUL CULTURAL AL ROMÂNIEI” este un program AFSR lansat în ianuarie 2014 sub patronajul Ambasadei Franței în România cu scopul de a promova patrimoniul cultural și turistic al satului românesc. Oricare comună din România poate candida la acest titlu cu condiția de a organiza pe parcursul unui an minimum 5 evenimente culturale – expoziții, festivaluri, concursuri, etc – în domeniul culturii, artei populare, gastronomiei, turismului.