Din greşeală, i-a trimis un mesaj lui Victor Ponta. Ce i-a răspuns fostul prim-ministru

Andreea Sava a fost, pe rând, reporter, redactor, edi­tor, iar acum este producător şi prezentator la Antena 3. O vedem elegantă şi suplă, însă am provocat-o să ne spună cum e dincolo de sticla televizorului. Primul lucru observat: e tare vorbăreaţă. Apoi, am descoperit o pasi­onată de muncă, timidă, dar şi înfiptă, cu simţul umoru­lui. Şi vorbăreaţă. Ştim, am mai zis o dată.

Cum eşti în afara ecranului?

Andreea Sava: Sunt încă­pățânată, lipsită de tact în re­lațiile cu oamenii, ceea ce mă face să am mult de pierdut, repezită și, din cauza asta, de multe ori nu mă concentrez să-mi aleg bine cuvintele și ajung să deranjez oamenii, chiar dacă intenția mea nu a fost nicidecum asta. Sunt ex­trem de timidă, lucru pe care n-am reușit să-l gestionez decât printr-o atitudine prea rece față de cei din jur, dar și loială, muncitoare, ambițioa­să, idealistă, chiar căzând une­ori în naivitate, perfecționistă până la absurd, foarte pasio­nală atunci când cred în ceva. Și vorbesc exagerat de mult, după cum puteți constata.

Spune-ne un moment inedit, cu o persoană publică.

Primul care-mi vine în minte este când am vrut să-i trimit mesaj unui invitat, cred că lui Victor Alistar, să-i rea­mintesc să vină la emisiune. Ca editor, trebuie să-i suni pe invitați iar eu am obiceiul să mai glumesc cu cei care vin cam constant la emisiune. Și-i scriu: “Victor, la 17 să fii la emisiune. Să nu-mi dai emo­ții și să mor pe aici!”. Doar că i l-am trimis lui Victor Ponta, care era premier pe vremea aia și cu care în niciun caz nu eram în relații de prietenie, nici măcar nu mă cunoștea personal. Deci nu conști­entiza cine sunt, mai ales că eu eram destul de mică și de nouă în meserie. Nici n-am apucat să mă gândesc prea mult, că-mi răspunde ceva de genul: “Dacă e așa de grav, las (nu știu ce eveniment foar­te important avea atunci) și vin, numai să nu mori, chiar dacă nu-mi amintesc să fi pro­mis să vin la vreo emisiune”. Și emoticon de râs. Mi-am cerut scuze, iar ulterior, când ne-am întâlnit la Bruxelles la un congres PES unde participam ca reporter, m-am prezen­tat, i-am reamintit momentul și i-am mulțumit că nu m-ar fi lăsat să mor.

Ce faci când nu ești la TV?

Mă documentez pentru emisiuni, atât pentru cea din timpul săptămânii la care sunt producător de conținut, cât și pentru cea de sâmbătă, pe care o realizez de curând și care acum îmi ocupă mult timp, emoțiile fiind foarte mari până va căpăta o perso­nalitate a ei și eu voi căpăta experiența necesară ca rea­lizator. Scriu pentru blogul meu, andreeasava.ro, care este axat pe mișcare și nu­triție, aceste lucruri preocu­pându-mă de mult timp, fac antrenamente acasă, în genul celor pe care le pun pe blog și canalul de YouTube, o dată pe săptămână merg la antre­nament de MMA, lucrul care îmi place și mă destinde, și încerc din răsputeri să petrec cât mai mult timp cu oamenii dragi mie. În general, sunt o persoană liniștită și destul de retrasă, preferând să stau în compania oamenilor foarte apropiați, decât să merg la cumpărături, petreceri etc.

Cu cine ai ieși la cină?

Am o admirație deosebită pentru oamenii care au făcut performanțe ieșite din co­mun indiferent de domeniu, lucru care presupune geniu, dar și mult talent. Câteva exemple ar fi: Lance Arm­strong, Mike Tyson, Michael Phelps, Michael Schuma­cher, Denzel Washington, Al Pacino, Anthony Hopkins, Diego Maradona, Cristiano Ronaldo, Ilie Năstase, Rafa­el Nadal, Oliver Stone, Clint Eastwood, profesorul Gheor­ghe Mencinicopschi, acade­micianul Dinu C. Giurescu, asta ca să enumăr dintre cei aflați în viață. Lărgind sfe­ra, sunt absolut fascinată de Michael Jackson și Freddie Mercury, Muhammad Ali, Nelson Mandela, Charlie Chaplin, Mi­hai Eminescu, Nichita Stănescu, Octavian Paler. Și ar mai fi mul­ți alții. Știu că nu prea se încadrează la “cele­brity crush”, dar sunt genul de persoană dependentă de sen­timentul de fascina­ție. Cu oricare dintre aceste persoane mi-ar plăcea să am ocazia să stau de vorbă. Cina ar dura ore, zile chiar, la câte întrebări aș avea.

Plăceri vinova­te?

Fumez. Știu că nu e sănătos, ac­tivitățile mele au de suferit din cauza asta, dar îmi pla­ce. Mă voi lăsa când voi deci­de să fac un copil, dar, până atunci, mă mai bucur puțin. Ar mai fi, în or­dine: ceasuri­le, diamantele canar, panto­fii și șampa­nia, însă nu mă simt prea vino­vată pentru asta. Aș sta toată viața la plajă, singurul lucru pentru care aș renun­ța la munca mea. Și ar mai fi ceva, dar prefer să rămână secretul meu. Nu! Nu este vorba des­pre droguri sau furat din ma­gazine, să nu vă gândiți la ni­mic de genul ăsta.