Decizia Băncii Naționale a României de menținere a dobânzii de politică monetară la 2,5 la sută în contextul în care alte bănci centrale au redus sau sunt pe cale să micșoreze această dobândă directoare, a provocat mai multe comentarii ale specialiștilor. Rețin opiniile avizate ale academicianului Daniel Dăianu din analiza cuprinsă în articolul „Din nou despre rate de politică monetară joase”. Autorul precizează că revine la această temă după ce în urmă cu trei ani prezentase o serie de considerente care, acum, după ce FED a decis să reducă rata de politică monetară după o „stabilitate” de peste zece ani, ar trebui sau nu reevaluate. O serie de întrebări sunt mai accentuate, ele având originea în conflictele comerciale care pot intra într-o fază acută.
De asemenea, Daniel Dăianu, cercetător în economie, dublat cu răspunderi în decizii la nivel macroeconomic, înțelege diferențele mai accentuate de abordare și putere între băncile centrele cu emisie de monedă globală și instituțiile similare din țările emergente. Americanii adoptă politici de emisie de monedă pentru a conjuga nevoile bugetare și sub impulsul lui Trump nu sunt interesați de reacțiile externe, fiind adepții unei poziții de forță traduse neortodox ,,dolarii sunt ai noștri, problema este a voastră”. Numai monedele euro și yen pot concura cu dolarul american, așa încât, una din concluzii este că ar trebui să fii pe aproape de ele pentru a te putea pune cât de cât la adăpost la vremea de furtună care adie, dar, spunem noi, nu-i trecută în vreun cod de avertizare, deși toată planeta are mâna pe umbrelă. Articolul citat are și cheile de citire pentru decidenți, pe care îi avertizează: decriptarea războiului valutar este incompletă dacă ignoră războiul comercial propriu-zis. În plus, deficitele de cont curent apar ca element destabilizator greu de ajustat pe termen scurt fără reforme structurale . Fiind în zona emergentă, evident că BNR stă ,,cu arma la picior” pentru a păstra prin nivelul dobânzii de politică monetară o pârghie care să mențină avantajele unui flux interesant de plasamente valutare în România și a stimula, totodată, creditarea în lei. Euroizarea și dolarizarea semnificativă a economiilor din țările emergente atrag aceste zone spre polii de emitență ai monedelor forte, dar aceștia nu au încă obligații statuate prin acte de protecție. Astfel încât dialogul BNR, în formula stabilizată a noului consiliul de administrație, cu Banca Central Europeană are o temă nouă, de apărare a monedei naționale în drumul spre adoptarea euro.
Procesul nu este contradictoriu, ci are prin capacitatea de dialog, deja rodat, Christine Lagarde-Mugur Isărescu, valențele necesare înțelegerilor solide.