Cu câţiva ani în urmă, febra recoltării de celule stem la naştere cuprinsese mii de români speriaţi de riscul unor boli grave. Promovarea agresivă şi prezentarea acestor celule drept leac pentru orice au condus la suspiciuni privind procedura, în ciuda beneficiilor demonstrate în domeniul bolilor hematologice şi a medicinei regenerative.
Ce se întâmplă cu celulele stem după ce sunt recoltate, pe cine ar putea ajuta ele, la ce ar trebui să fie atente viitoarele mame atunci când decid să apeleze la această procedură şi cum se pot proteja de vânzătorii de iluzii a explicat, pentru Jurnalul Național, Dr. Bogdan Ivănescu, președinte Stem SURE și videpreședintele Asociației Române a Băncilor Acreditate de Celule Stem (ARBACS).
Monica Cosac – Când spunem bănci, ne gândim în general la finanţe-bani, şi nu neapărat într-un mod pozitiv. Ce este, de fapt, şi cu ce se ocupă o bancă de celule stem?
Dr. Bogdan Ivănescu – Până să capete conotaţia negativă a aspectului financiar, o bancă reprezenta un loc sigur în care-ţi puteai păstra valorile. Că toată povestea a ajuns să aibă şi aspecte negative, nu este vina sistemului, ci a naturii umane. Aceeaşi sens, de depozitare a bunurilor preţioase, îl are şi noţiunea de bancă de celule stem.
Banca de celule stem primeşte sângele recoltat din cordonul ombilical sau ţesutul de cordon ombilical – sunt două tipuri de materii organice care se recoltează. Și, odată ajunse în bancă, în trusele în care sunt păstrate, aceste ţesuturi (cel lichid şi cel solid) sunt procesate. Ceea ce înseamnă: separarea celulelor stem (care, practic, sunt nişte leucocite), criogenarea iniţială şi stocarea în tancurile mari.
După ce s-au separat, celulele stem se pun într-un recipient special, care la unele bănci e bi-compartimentat (20% cu 80%), astfel încât să poţi folosi de două ori proba, dacă e nevoie, se bagă într-un aparat care scade treptat temperatura, până la -80 grade. Apoi se introduce în azotul lichid, la unele bănci, sau în vapori de azot, la altele. Se stochează la -196 de grade Celsius.
M.C. - Este vreo diferenţă între cel lichid și vapori, din perspectiva păstrării?
Dr. B.I. - E o diferenţă de siguranţă. Deşi riscul este infim, unele bănci preferă să stocheze în vapori de azot faţă de azotul lichid, pentru că – să zicem că se întâmplă un dezastru: azotul lichid nu-şi mai păstrează temperatura pe minus şi ajunge la temperatura camerei.
M.C. - Cât timp sunt viabile aceste celule?
Dr. B.I. - Având în vedere că primul transplant cu celule stem a avut loc în 1988, avem o istorie de 27 de ani de transplant şi de stocări şi testări ale probelor. În momentul de faţă se poate spune cu certitudine că, cel puţin 27 de ani, proba nu-şi modifică proprietăţile şi este utilizabilă. Dar calculul matematic spune că durata de viaţă a unei celule stem ar trebui să fie cel puţin egală cu durata de viaţă a celui de la care s-a recoltat.
M.C. - Pe cine ajută aceste celule? Este vorba doar persoana de la care s-au recoltat?
Dr. B.I. - E o întrebare foarte bună, pentru că a existat o întreagă isterie – acum a început lumea să se mai informeze – care zicea că
În tratamentul leucemiei, până acum se considera că e mai eficient să fie făcut cu celulele stem ale altcuiva (transplantul alogen), iar limfomul autolog. Acum datele arată că nu este o regulă. Era vorba doar de o disponibilitate de produs în piaţă, pentru că nu erau suficienţi oameni care să fi recoltat la naştere şi să se fi îmbolnăvit tot ei.
“În 2010 aveam și 10% recoltări din numărul de nașteri”
M.C. - Cu 5 – 6 ani în urmă devenise un fel de modă ca mamele să solicite recoltarea acestor celule la naştere. Mai există acelaşi interes acum?
Dr. B.I. –Acum 5 ani, jumătate dintre clienți erau oamenii informați, care știau clar la ce sunt bune celulele stem, iar jumătate erau din zona fashion, recoltau pentru că a recoltat și vecina. Odată cu venirea crizei financiare, care au fost persoanele care au renunțat sau care nu și-au mai permis? Cei cu o motivație pe zona de fashion. Prin urmare, dacă în 2010 aveam chiar și 10% recoltări din numărul de nașteri, odată cu criza, disponibilitatea financiară a oamenilor a scăzut. Dar cei care recoltau din motive reale, au rămas. Practic, au rămas acei 5% care recoltau din motive reale.
M.C. – Cum stăm față de alte țări?
Dr. B. I. - Față de media europeană stăm excepțional, pentru că sunt state din UE care au 0,5% recoltări. Scandinavia, de exemplu. Au un sistem medical incredibil de bine pus la punct, astfel încât cetățeanul nu simte nevoia protejării suplimentare sau să-și caute singur soluții de backup, cum este cazul nostru. Că de-aia avem acest volum și procent mare de recoltare. Eu cred că acest lucru se întâmplă pentru că, în România, oamenii se simt descoperiți, protejați insuficient, și asta este o metodă de protecție. Mi se pare foarte sănătoasă atitudinea asta a noastră, deși vine pe o motivație greșită. Faptul că ai propiile celule stem, indiferent că ești în Marea Britanie sau în România, te ajută și pentru ceea ce înseamnă medicină regenerativă în viitor. Statul poate să aibă cel mai bun sistem medical din lume, dar medicina regenerativă nu poate fi bătută de altceva, din punctul nostru de vedere. Propriile tale celule nu pot fi depășite ca și calitate sau eficiență de nimic altceva. Și atunci este bine că se recoltează. Media europeană este 2%. Suntem peste media europeană și în ultimii 3 ani avem un trend ascendent și ne așteptăm să crească cu 0,5% în fiecare an.
M.C.- Asta înseamnă că recoltarea este, totuși, accesibilă româncelor. Cât costă?
Dr. B. I. – Cei care apelează la recoltare sunt mai degrabă din acea pătură socială de nivel mediu-înalt pe plan financiar și pe educație. Iar ei își permit. Prețul unei recoltări de celule stem, procesări și criogenări inițiale este de 1.000 de euro. Asta înseamnă că, anul ăsta, nu-mi iau un iPad.
M.C. – Acesta e prețul inițial...
Dr. B. I. - Da. După care mai sunt 80-100 de euro/an stocarea. 100 de euro ca să stochezi nu numai celulele stem hematopoietice, ci și cele mezenchimale, adică și cele din sângele cordonului ombilical, cât și cele din țesutul de cordon ombilical - unele repară leucemii, limfoame şi altele se utilizează în acest moment pentru dezvoltarea de organe - nu este o sumă impresionantă. Îţi reduci numărul de ţigări pe zi şi, într-un an, nici nu ai simţit că ai plătit.
M.C. - De câţi ani se face recoltare de celule stem în România și câţi oameni au apelat la ea?
Dr. B. I. - Prima companie a apărut în 2005 şi sunt mai mult de 100.000 de persoane care au recoltat.
M.C. - Câţi au folosit deja celulele stocate în bănci pentru rezolvarea unor probleme de sănătate?
Dr. B. I. - Din păcate, în România nu există un sistem de raportare public. Toate companiile care activează în România, fie că stochează local, fie că transportă în băncile proprii din Vest sau din Est, raportează către Agenţia Naţională a Transplantului. Dar nu există o structură sau un mod de a raporta public. Deci nu ştim câţi pacienţi sunt. Ştim doar ceea ce face Stem Sure şi Biogenis, care sunt în ARBACS, nu şi restul jucătorilor din piaţă.
M.C. - În cazul celor două bănci membre ale asociaţiei, sunt pacienţi care au folosit celulele stocate?
Dr. B.I. - Există, dar îi numeri pe degetele de la o mână. Din nefericire, cei care au apelat la aceste celule nu au avut posibilitatea de a fi trataţi în România, de a beneficia de transplant în ţară, şi asta este marea noastră preocupare.
M.C. - De ce nu se fac şi în ţară transplanturi de celule stem recoltate la naștere?
Dr. B.I. - Nu ştiu de ce. Avem istoric pe transplantul cu celule stem adulte, recoltate din sângele periferic, la cei care suferă de tot felul de leucemii şi cancere şi îşi găsesc un donator înrudit. Evident, celulele stem adulte nu au acelaşi potenţial ca cele tinere. De aceea, cel mai bun moment de a recolta celule stem este când naşti.
M.C. - Câte bănci sunt în prezent în România?
Dr. B.I. - Înregistrate în registrele comerciale sunt vreo 17, dar active în piaţă sunt 6. Noi am lansat în 2013 un Cod de Etică. Marele beneficiu pentru pacienţi este că acesta setează modalităţile de promovare şi corectitudinea informaţiilor pe care le transmitem; nu exagerăm cu nimic. Companiile care au fost acceptate în asociație trebuie să spună exclusiv adevărul despre ceea ce înseamnă recoltare de celule stem, ce boli vindecă și care sunt beneficiile și limitările.
Mai mult decât atât, modul nostru de promovare în fața medicilor și gravidelor este non-agresiv și de suport. Noi vorbim despre știință, cifre și chestiuni care sunt dovedibile și pe care le poți verifica.
M.C. - În România există o instituţie care acreditează aceste bănci de celule stem?
Dr. B.I. - Agenţia Naţională a Transplantului (ANT) face o treabă foarte bună în acest sens. Există norme ale ANT, ei acreditează băncile de celule stem sau companiile care se ocupă de recoltare și depozitare de celule stem. Autorizațiile pentru companiile din Vest sunt reînnoite în fiecare an, iar verificarea băncilor locale se face la 1-2 ani.
Pe lângă aceasta, vine şi rolul ARBACS, care sesizează către ANT toate neregulile de care află. Iar atunci când există litigii sau probleme legale, Ministerul Sănătăţii, Justiţia sau alte organisme solicită competențele asociației pentru gestionarea diverselor situații.
M.C. - Și, totuși, sunt situații în care unele bănci nu pot adera la asociație pentru că nu respectă Codul Etic.
B.I.- Unele știm sigur că nu respectă Codul Etic pentru că ajung în instanță, după ce au fost reclamate la autoritățile de resort (ANAF, ANT). Dar nu este vorba de produs în sine, de ceea ce se întâmplă propriu-zis în laborator, ci este vorba de modalitatea de promovare a produsului către piață (către gravidă, către medic). Un astfel de exemplu ar fi promovarea celulelor stem drept panaceu. Altul: oferirea unor prețuri foarte mici, sub costul de producție, ceea ce te duce cu gândul că n-ar fi o chestiune foarte legală. Acestea sunt suspiciunile în baza cărora noi sesizăm autoritățile.
M.C.- Să presupunem că o viitoare mamă recoltează și stochează celule stem. Dar, mai târziu, dacă are nevoie de ele, își poate permite costurile unui transplant în străinătate, care sunt foarte mari?
B.I. – Au două soluții. De exemplu, Stem Sure a creat prima asigurare pentru terapii medicale cu celule stem, astfel încât cine-și cumpără pachetul de recoltare poate să-și cumpere și asigurarea asta, care nu are o valoare foarte mare: o sută și ceva de euro pe an și acoperă 100.000 de euro, dacă e nevoie de transplant. Alta este Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care decontează transplantul de celule stem. Au spus-o în mod repetat și tot încurajează medicii să se apuce de asta. Ține doar de cine va avea curajul să-și pună pecetea, să fie primul nume în România care să facă primul transplant cu celule stem recoltate la naștere. În plus, noi, oricare dintre cei doi membri ARBACS, am sprijini orice transplant, cu orice probă din băncile noastre, chiar și din perspectiva promovării. Să ai un transplant reușit, realizat cu celule stem din banca ta, este o incredibil de mare dovadă a calității produsului tău.
M.C. - Aceste bănci există doar în privat?
Dr. B.I. - Există 3 forme de banking de celule stem. Există banca publică, pe care ţările din Vest o au - fiecare stat are cel puţin una –, în SUA sunt mai multe de stat (dar ei sunt la sute de ani-lumină distanţă de noi), există şi Registrul donatorilor voluntari – care, iarăşi, funcţionează în toate statele civilizate. Avem şi noi aşa ceva, dar din nefericire eforturile celor care gestionează Registrul sunt foarte mari. Rata de penetrare a populaţiei încă mai are până să ajungă la nişte cifre eficiente.
A treia formă este bankingul familial, în care ai celulele tale sau ale familiei tale, pentru că este atât de rară compatibilitatea. De exemplu, eu cu mine sunt compatibil 100%. Cu un frate pot fi compatibil până la 50%, cu un părinte - până la un sfert, adică am 1 din 4 șanse. Apoi se “rupe” compatibilitatea aceasta până la 1 din 400.000. Atât de important este să ai propriile tale celule stem, sau ale familiei tale, stocate în bancă. Pentru că poţi să ai o compatibilitate de până la 800.000 de ori mai bună.
Tendințe pe piața celulelor stem
În privința evoluției acestei piețe, reprezentantul ARBACS crede că trendul este ascendent, din cel puțin două motive: “Primul este că, din punct de vedere financiar, piața s-a mai stabilizat, oamenii încep din nou să aibă bani. Al doilea este că aplicațiile practice ale transplantului cu celule stem sunt din ce în ce mai numeroase. În SUA, începând cu 2012, numărul de transplanturi la copii cu celule stem recoltate la naștere a depășit numărul de transplanturi de măduvă la copii. Adică acesta e viitorul”.
Organismul uman este format din peste 200 de tipuri de celule diferite, toate provenind dintr-o singură categorie de celule: celulele stem. În viața intrauterină, aceste celule sunt responsabile de formarea și dezvoltarea fătului, iar, după naștere, de reînnoirea și de repararea țesuturilor și organelor. Sunt recoltaţi între 15 şi 150 ml de sânge, iar recoltarea nu implică riscuri pentru mamă sau nou născut.
“Există companii din afara asociației care promit marea cu sarea și care promovează recoltarea de celule stem făcând doar o poveste frumoasă, ducând totul în derizoriu: spun și că dacă ți s-a dezumflat roata de la mașină și ai celule stem, gata, și s-a rezolvat problema”
“Celulele stem fac niște lucruri atât de frumoase încât nu e nevoie să exagerezi: pe lista standard sunt peste 80 de boli care îți amenință viața și pe care poți să le tratezi, iar lista tot crește. Acum câțiva ani, în SUA, o fetiță a băut soda caustică, și-a ars esofagul. Acum e bine, are un esofag nou, făcut din celule stem, care crește odată cu ea”
“Încurajăm medicii şi suntem dispuşi ca noi, ca şi entităţi ştiinţifice, să-i sprijinim ştiinţific pe aceşti medici, care ar putea face transplanturi de celule stem recoltate la naştere, să le facă în România. Suntem dispuşi să-i ducem să vadă ce se întâmplă exact în băncile noastre, să vadă transplanturi în spitale şi centre de transplant oriunde în lume”
Celulele stem tratează şi autolog şi alogen. Atât pe tine însuţi, cât şi pe alţii care sunt compatibili, atât leucemii, cât şi limfoame şi tumori solide, cum ar fi retinoblastoamele.
Deocamdată, românii care solicită recoltarea de celule stem la naștere nu pot beneficia în ţară de transplant cu grefa recoltată. În cazul în care ar avea nevoie, ei trebuie să apeleze la specialiștii din străinătate.