Blocați în discuțiile sterile legate de transferul cotizațiilor sociale de la angajator la angajat, subiect ,,plasat” câtorva lideri sindicali politizați, sau de isteria ROBOR-ului, dat la ,,bobor” să aibă ce toca, uităm că se apropie luarea unor decizii la nivel european cu implicații majore pentru piața muncii. Pierduți în această perdea de fum, nu i-am văzut deloc îngrijorați pe apărătorii drepturilor sindicale, nici pe responsabilii care sunt implicați în modificările la Directiva UE privind muncitorii detașați, aflată spre dezbaterea finală în instituțiile de la Bruxelles.
Lunea viitoare, comisia pentru forța de muncă a Parlamentului European urmează să dea votul pentru noua formă a Directivei pentru muncitorii detașați, înainte de trimiterea ei spre plen. Europarlamentarii români nu au găsit calea să transmită alegătorilor din țară care sunt modificările acestui act, nici ce poziții vor avea la vot. În 23 octombrie va fi o reuniune a miniștrilor Muncii tot pe această temă, conform anunțului făcut de doamna Marianne Thyssen, comisar european pentru ocuparea forței de muncă. Olguța Vasilescu, presată între Legea salarizării și Legea pensiilor, nu a făcut încă precizări privind propunerilor ministerului pe care îl conduce la ședința de la Bruxelles. Nici președintele Iohannis nu a angajat o poziție clară, abordarea de la întâlnirea cu Macron la București fiind similară cu celebra zicală a rabinului de Buhuși: și el are dreptate, și tu ai dreptate.
România are, împreună cu Polonia și Bulgaria, cei mai mulți muncitori detașați în țările bogate, cele care reclamă dumpingul social. Adică, pentru muncitorul din Est, încadrat de regulă la salariul minim, patronul plătește cotizațiile sociale la nivelul din țara de origine, dar primește asistența la nivelul nediscriminatoriu la locul de muncă. Directiva a fost redactată în 1996, înainte de valul de extindere a UE din 2004. Franța, susținută de Germania, propune împreună cu alte țări UE reducerea perioadei de detașare la 12 luni - de la 36 de luni în prezent -, plăți salariale și cotizații egale cu ,,băștinașii”. Problema privește real sute de mii de muncitori români care lucrează acum în UE, așa încât definirea unei poziții clare a autorităților de la București și a aleșilor la Bruxelles nu poate fi amânată și ascunsă publicului sub mâzga subiectelor parazite.