Și iată-ne în februarie 2022, cu aproximativ aceeași problemă, chiar dacă la altă intensitate: trăim în continuare sub amenințarea aceluiași coronavirus (cu diversele lui modificări) și ducând în spate povara unei crize economice mult mai complexe decât se prefigura în urmă cu doi ani.
La 1 februarie, a debutat „Anul Tigrului de Apă”, despre care zodiacul chinezesc spune că va fi anul schimbărilor masive. Chinezii zic că Anul Tigrului de Apă va fi un an prosper datorită caracteristicilor bune ale tigrului: putere și curaj care conduc la eliberarea de cele rele. Totodată, 2022 este dat ca fiind anul marilor schimbări, guvernat de viziuni novatoare și caracterizat de apariția ideilor îndrăznețe.
Cu puterea și curajul tigrului fiind de partea noastră, să vedem ce semne ne dă economia: varianta Omicron a coronavirusului (având și ea subgrupe de manifestare) ne arată că pandemia COVID-19 este departe de a se termina. Incertitudinea încă înconjoară transmisibilitatea, severitatea și eficacitatea vaccinurilor pe care le avem la îndemână, la fel cum stăpânește piețele de producție, piețele de schimb și piețele financiare din întreaga lume.
Iar Europa este din nou în centrul pandemiei. După o performanță economică puternică în trimestrul al treilea, cu o creștere anuală a PIB-ului de 9,3%, Europa are în continuare producția industrială împiedicată de blocaje și destul de mult dependentă de producția și exporturile din China. Inflația a crescut brusc în ultimele luni, determinată mai ales de prețurile la energie. Potrivit raportului S&P Global - Economic Outlook 2022, presiunile inflaționiste se dovedesc a nu fi tranzitorii, iar băncile centrale trebuie să intervină mai devreme și cu mai multă forță decât se așteaptă în prezent pentru a elimina adaptarea monetară.
Dar dincolo de riscul inflaționist, Anul Tigrului de Apă nu pare a se teme atât de mult de celelalte riscuri macroeconomice corelate cu dinamica focarelor COVID-19. Datele analizate de S&P arată că, pentru o anumită creștere a infecțiilor grave, impactul asupra consumului ar fi măsurabil mai scăzut decât la începutul pandemiei. Compromisul dintre infecții, restricții de mobilitate și costuri economice s-a îmbunătățit, ceea ce ar putea determina factorii de decizie să răspundă mai puțin la orice focar, fapt ce deja îl constatăm în relaxările din unele state occidentale.
Dar dacă tot vorba de anul chinezesc, cel mai mare risc pentru perspectivele oferite de raportul „S&P Global Economic Outlook” anul acesta și în următorii doi-trei ani este tocmai calea economică a Chinei. Combinația dintre obiectivul Chinei de „Prosperitate comună” pentru 2025 și represiunea în curs asupra sectorului imobiliar are ca scop transformarea modelului către o creștere mai susținută pe plan intern, mai sustenabilă financiar și mai echitabilă. Dar deși obiectivele exacte ale politicii de la Beijing nu sunt foarte clare, devine mai limpede că a doua mare putere economică a lumii are „mai multă toleranță pentru un PIB mai lent, mai puțină toleranță pentru speculații și mai mult accent pe sprijinirea clasei de mijloc”.
Când flacăra olimpică de la Beijing se va fi stins, se va reaprinde reflectorul care țintește modelul chinezesc de creștere. Speranța va fi îndreptată către rolul sectorului privat - care a determinat creșterea pe parcursul perioadei de reformă. De dinamica sa (nivelul de creștere și amploarea producției și a exportului) depinde o bună parte din economia mondială.
În puterea și curajul Tigrului de Apă și în guvernarea prin idei noi și îndrăznețe își pun speranța nu doar China, ci și restul lumii.