Din ce în ce mai multe voci (unele având chiar greutate la nivelul structurilor comunitare) anunță o transformare majoră în economia Uniunii Europene: se schimbă paradigma economică. Iar respectivele voci spun că noul model va fi musai digital, va fi musai ecologist și că se dorește să fie musai și un model de economie unită. Este, de altfel, principala concluzie a ediției din această vară a Forumului Economic de la Bruxelles, în deschiderea căruia comisarul european pentru economie Paolo Gentiloni a spus că nu crede că aceste noi paradigme economice se creează „ex ante” (înainte de eveniment, prospectiv), dar că se întâmplă deja, luând în considerare provocările economice și sociale post-COVID. Și doar Gentiloni, dar și alți vorbitori au subliniat că lecțiile învățate odată cu șocul economic produs de pandemia COVID-19 ar putea promova un rol mai puternic pentru UE însăși, iar după ce va mai curge ceva apă pe Dunăre și pe Rin, va deveni clar că se întâmplă „lucruri noi, importante”, rezultate ale efortului UE de redresare după o criză de sănătate ce a fost aproape paralizantă pentru economie.
Paolo Gentiloni a explicat că achiziția comună de vaccinuri COVID din UE are o semnificație importantă, și anume aceea că „fiecare cetățean european știe acum că trebuie să ne consolidăm uniunea în domeniul sănătății”. De altfel, criza sănătății cu puternic impact economic demonstrează o noutate în reacția comunitară: UE pare să fi învățat din greșelile comise în timpul crizei financiare din 2008 și 2009, când reacția a fost prea mică și prea târzie, accentuând decalaje economice și producând adevărate divergențe. Acesta este și motivul pentru care unul dintre principalele obiective ale NextGenerationEU este de a aborda riscul unor diferențe uriașe între statele membre: un pachet de recuperare de peste 800 miliarde de EURO conceput pentru a ajuta tocmai la repararea daunelor economice și sociale cauzate de pandemia de coronavirus. Pachetul se angajează să sprijine cele 27 de state membre ale UE în construirea unei societăți digitale mai ecologice. Divergențele dintre țări ar trebui abordate de NextGenerationEU, pentru că există inegalități reale între societățile europene, iar pandemia a întărit acest lucru.
Problema sustenabilității a devenit copleșitoare în pandemie, iar transferul în online și telemunca s-au dovedit o foarte bună oportunitate pentru accelerarea procesului de digitalizare. „Există acum o bună oportunitate pentru UE de a deveni nu numai „regina” reglementării, ci și puternică în materie de competitivitate”, a spus Paolo Gentiloni. Tot comisarul european a subliniat că în viitorul apropiat Uniunea Europeană ar putea ajunge să definească acest moment drept „noua paradigmă economică”. Iar André Sapir, profesor la Institutul de Studii Europene din Bruxelles, spune că „pachetul de recuperare este un aspect important” al soluționării acestor „disparități”. Profesorul Sapir reamintește că „vaccinarea este, de asemenea, inegală” între diferite regiuni și grupuri, unii cetățeni, în general cei cu o educație și venituri mai bune, fiind mai predispuși să fie vaccinați. Potrivit lui Sapir, aceasta este, de asemenea, o oportunitate pentru o abordare mai coordonată pentru a aduce beneficii comunitare.
De altfel, și pe fondul unor viziuni tradiționale încă bine statornicite cu privire la parcursul economiei, vedem cum declarațiile recente ale unor mari organizații internaționale (de exemplu Fondul Monetar Internațional, Agenția Internațională pentru Energie) aduc un ton novator, revoluționar chiar, proclamând direcții „verzi” de dezvoltare. FMI a ajuns la concluzia că acțiunile climatice ambițioase duc la o mai accelerată creștere economică și la creșterea numărului de locuri de muncă chiar și pe termen scurt. Logica este simplă: politicile climatice creează mult mai multe locuri de muncă în sectoarele energiei curate decât se pierd în sectoarele combustibililor fosili, reamintindu-ne că investiția este partea inversă a costurilor.
Iar europenii (mai ales ei și mai puțin restul) sunt provocați, așadar, să pună umărul la construcția unei noi economii comunitare: una verde, digitală și pe cât posibil și una care să continue să rămână unită.