Cu fiecare zi care apropie sezonul rece, fiorii unei ierni fără resurse energetice suficiente bântuie Europa. Dacă populația a început să-și cumpere haine călduroase, fiecare după pungă - costume de neopren, la cei bogați, izmenele tip „hamleți”, la pauperi - companiile trec la măsuri radicale de oprire a producției sau de delocalizare, pentru a face față facturilor. Iată de ce summitului de la Praga a fost urmărit cu maxim interes, iar rezultatele pot fi mai degrabă apreciate ca departe de așteptări. Diversitatea situațiilor și dezacordul asupra priorităților trasează un drum sinuos pentru dosarul energetic al UE. Președintele francez sintetiza fără echivoc rezultatul summitului: Avem astăzi 27 de modele diferite, aceasta fiind dificultatea cea mai mare după luna martie.
Achiziții comune, cu probleme individuale
La reuniunea de la Praga a devenit vizibilă cât este de presantă stabilirea rapidă a unor măsuri care să aibă dublu efect: scăderea prețului la gaze și reducerea celui al energiei electrice. O cale evidențiată ca posibil de aplicat, vehiculată de câteva săptămâni, este cea a achizițiilor comune pentru a obține cel mai bun preț de la furnizori. Tarifele practicate de Norvegia și Statele Unite, care au intrat imediat să suplinească livrările de gaz din Rusia, sunt însă exorbitante pentru europeni. Același Macron declara „Vom spune cu toată dragostea prietenilor noștri americani, prietenilor noștri norvegieni, sunteți super, voi ne furnizați gaz, dar este un truc care nu poate să meargă mult timp, căci noi nu putem plăti gazul de patru ori mai scump decât îl vindeți companiilor din țările voastre!”
UE cumpără circa 20 % din gazul lichefiat mondial și 75 % din gazul transportat prin conducte. Poziția importantă de cumpărător este o pârghie pe care nu a acționat pentru că prioritatea a fost până acum stocarea gazelor pentru a umple depozitele în pregătirea „hopului” de iarnă. Acțiunile UE în negocierile cu furnizorii alternativi la gazul rusesc ar urma să fie coordonate cu acțiuni tarifare care să nu perturbe relațiile de piață cu alte țări mari consumatoare. Cancelarul Olaf Scholz a sugerat la Praga că în cadrul G7, prezidat în acest an de Germania, va armoniza în acest sens pozițiile cu Japonia și Coreea de Sud, menționa La Tribune, cotidian francez specializat în economie. Germania vrea să-și asigure cu prioritate securizarea aprovizionării, astfel ca plafonarea prețului la gaze în Europa să nu reorienteze fluxurile de livrare a GNL spre Asia, ducând la o criză și mai accentuată în UE.
Gazul nu e ca vaccinul
Achizițiile comune ale statelor sub umbrela UE ridică o problemă de fond. Se crede la prima vedere că s-ar putea aplica mecanismul folosit de UE la cumpărarea vaccinurilor, prin contracte negociate de Bruxelles. În cazul gazului, achizițiile nu le mai fac statele, ci companiile din energie. Aici, legislația anticoncurențială a UE are efect de bumerang, contractele de cumpărare grupate trebuie analizate și apoi obțin viza de validare de la Comisia Europeană, ca să fie scoase de sub suspiciunea de înțelegere. De altfel, prin prisma unor decizii anterioare ale UE, planul de susținere a familiilor și întreprinderilor germane cu 200 miliarde de euro, pentru a face față creșterii de prețuri la energie, este considerat de unele țări ca un ajutor de stat care distorsionează concurența. Premierul Belgiei, De Croo, declara că „Poți rezista singur câteva luni la cursa cine bagă mâna mai adânc în buzunar. Dar și buzunarele cele mai adânci au o limită”. De aceea, la Praga au fost prezentate punctele de vedere și ale țărilor cu „buzunare mai puțin adânci” care doresc înființarea unui fond de solidaritate pentru achizițiile de gaze comune sau sprijinirea economiilor.
Să păzim infrastructura critică
La summit s-au luat în discuție și probleme cu caracter mai tehnic, cum sunt de pildă interconexiunile rețelei europene de electricitate. În acest sens, se pot evita, prin contractări și compensări rapide, cererile de echilibrare din sistemele energetice naționale, pentru a se evita ajungerea la blackout. Diferențele de fus orar sunt și ele benefice pentru că „mută” vârfurile de consum și asigură rezolvarea schimburilor de energie electrică între Est și Vest. În ceea ce privește actele recente de sabotaj asupra conductei Nord Stream, liderii europeni au decis să-și coordoneze acțiunile de securizare a infrastructurii esențiale din Marea Baltică. Referitor la propunerea de construire a unei magistrale gaziere între Germania și Peninsula Iberică, Franța are serioase rezerve, deoarece gazoductul ar urma să traverseze Pirineii prin zone protejate. În schimb, președintele francez a evidențiat modelul Spaniei și Portugaliei de plafonare a prețului la gazul care este folosit la producerea de electricitate, care ar putea fi extins la nivelul UE.
Norvegia, emiratul Nordului, este câștigătoarea crizei gazelor
Norvegia, cu rețeaua de baraje hidroelectrice care preiau puterea râurilor de munte și cu zăcămintele uriașe de gaze din Marea Nordului, nu-și face griji pentru iarna care vine. Devenită un emirat al Nordului, Norvegia este un mare exportator de electricitate în țările vecine, iar criza gazului rusesc a propulsat-o în rolul de salvator al Europei. În această postură profită la maximum de „furia ” prețurilor pe o piață de nestăpânit, în care „victimele” au avut până acum poziția de „scapă cine poate”.
Reuniunea de la Praga arată că strategia UE se schimbă, marele consumator începe să preseze pe vânzătorii de resurse. Ursula von der Leyen i-a informat pe cei 27 că negocierile cu Norvegia se intensifică pentru a obține „prețuri mai rezonabile”. Nu este însă stabilit un calendar prin care regatul norvegian să se angajeze, ci a apărut doar un răspuns de la Oslo printr-o declarație de intenție în care anunță măsuri pentru „reducerea prețurilor excesiv de ridicate, pe termen scurt și pe termen lung”.
Industria gazieră aduce Norvegiei venituri substanțiale, fiind principala ramură de export. Acestea au crescut uluitor, fiind estimate la 193 miliarde de dolari în acest an, de opt ori mai mari față de anul 2019, ultimul an normal, înainte de pandemie. Majoritatea contractelor de livrare la export de gaze au fost indexate cu cotațiile pieței europene, ceea ce Algeria nu a făcut-o. Potrivit statisticii Rystat Energy, veniturile din sectorul gazier ale Norvegiei au oscilat în perioada 2010-2019 între 47,2 și 22,4 miliarde dolari, pentru a urca la nivelul de 66,3 miliarde în anul trecut și la vârful de trei ori mai mare din acest an.
Negocieri complicate cu principalul furnizor
Norvegia a devenit primul furnizor de gaze al UE după ce exporturile rusești s-au „evaporat”, voit sau impuse, după invazia Ucrainei. Statistica citată arată că Norvegia este marele beneficiar al crizei gaziere, obținând venituri și cote din piața europeană mai mari decât cele ale producătorilor de gaz natural lichefiat(GNL) din SUA și Qatar, liderii mondiali în domeniu.
La prima vedere, UE are o poziție slabă în negocierile cu Norvegia, care nu este printre cei 27 de membri. În plus, UE a cerut insistent guvernului de la Oslo să ridice la maximum producția de gaze a companiei de stat pe care o controlează. Dar și cei de la Bruxelles au câteva atuuri. În primul rând, ponderea mare a livrărilor către Europa se face prin conducte, ceea ce leagă furnizorul de cumpărător prin stabilitate. Față de GNL care este un comerț mai mobil, cu fluxuri care se pot reorienta rapid, livrarea de gaz prin conducte nu are acest avantaj. Un alt argument al UE este faptul că din cauza prețurilor mari, comenzile de gaz de la marii consumatori industriali au început să scadă, iar norvegienii nu au interesul ca să se înscrie pe un trend negativ al cererii.
Chiar dacă Norvegia nu este membru UE, are în schimb numeroase acorduri comerciale cu aceasta, fiind legată ombilical de starea Europei, neputând neglija veniturile din filiera bun platnică. Apoi, statutul de membru NATO obligă la o solidaritate cu UE pe zona economică, stabilitatea fiind o componentă a strategiei din alianța politico- militară. Să nu uităm că norvegianul Stoltenberg, secretarul general NATO, a evocat în numeroase ocazii „războiul energetic” purtat de Rusia împotriva UE. Or, nu se poate ca și Norvegia, prin prețurile ridicate la gaze, să provoace perturbări în economia europeană!
Reducerile de prețuri, probabil, nu vor fi spectaculoase. Dar ele contează la impunerea pe piață a unei dinamici descrescătoare, Norvegia dorind să păstreze poziția câștigată în acest an pe piața europeană. Contractele pe termen lung cu UE, asigurate prin acorduri cantitative, vor da stabilitate investițiilor în industria gazieră norvegiană și garanție europenilor pentru un furnizor sigur.
Agenția Internațională pentru Energie: Piața gazelor naturale rămâne strânsă și în 2023
Raportul Agenției Internaționale pentru Energie(IEA), privind piața gazelor pe trimestrul 4- 2022, relevă că situația de tensiune se prelungește până în 2023. Documentul, difuzat în 3 octombrie, arată că ,„perspectivele pentru piețele de gaze rămân întunecate, nu în ultimul rând din cauza comportamentului imprudent și imprevizibil al Rusiei, care și-a spulberat reputația de furnizor de încredere”. Reducerea continuă de către Rusia a fluxurilor de gaze naturale spre Europa au împins prețurile internaționale la noi maxime dureroase și au dus la o lipsă acută de combustibil, strângerea piețelor fiind de așteptat să continue până în 2023, avertizează raportul. IEA menționează că o reducere a cererii de gaze din UE în perioada de iarnă cu 9%-13% față de nivelul mediu din ultimii cinci ani ar fi necesară pentru a menține nivelurile de stocare a gazelor la peste 25%-33%, care ar fi limita de siguranță pentru trecerea iernii și a sezonului rece, posibil prelungit în martie 2023.