Mare înțelept a fost cel care a spus că la pomul lăudat nu trebuie să te duci cu sacul! Adevăr pe care ni l-a demonstrat, încă o dată, pas cu pas, președintele Klaus Iohannis cel investit prin Constituția României să fie „garantul independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”. De la care așteptam un cuvânt bine gândit și temeinic argumentat cu privire la o serie de declarații și demersuri ale unora dintre partenerii noștri, care aduc grave atingeri Interesului Național și credibilității țării noastre pe plan european și internațional.
Și iată că, aseară, președintele Klaus Iohannis s-a pronunțat, dând replică unor „anumite voci” care susțin că anumite mesajele primite din partea unor state aliate din NATO și din Uniunea Europeană sau de pe alte meridiane și paralele, au câteva caracteristici care le situează în categoria amestecului în treburile noastre interne sau în a celor pe care limbajul diplomatic le numește „gesturi puțin amicale”.
„Aceste semnale venite de la partenerii noștri trebuie luate foarte în serios”, a accentuat domnul președinte, insistând că „partenerii noștri sunt bine intenționați” și numai din acest motiv „vin să ne ajute”. Propoziții cu valoare de axiomă în temeiul cărora președintele României consideră că celor care vorbesc despre amestecul în treburile interne ale țării noastre emit abordări pentru care domnia sa nu are decât un verdict global și anume că reprezintă „o eroare și este fundamental greșită”.
De principiu, nu pot să nu fiu acord cu declarația domnului președinte! Facem parte din Alianța Nord Atlantică și din Uniunea Europeană, avem relații diplomatice,economic și culturale cu state din întreaga lume. Pe cale de consecință, suntem datori să recunoaștem, să respectăm și să aplicăm un set de reguli și de valori în relațiile cu toți partenerii noștri. Datorie pe care o au sau trebuie să o aibă și partenerii noștri în ceea ce ne privește. Numai că,așa după cum istoria ne-a învățat în dureros de multe rânduri, de la teorie la practică este cale foarte și complicată. De aceea, cu tot respectul datorat instituției Președintelui României, îmi permit să semnalez câteva motive pentru care cred că afirmațiile de la care am plecat trebuie să suporte anumite nuanțări și chiar corecturi de fond.
În primul rând, nu cunosc o singură declarație făcută de o personalitate sau entitate reprezentativă a mediului nostru politic, diplomatic sau academic prin care să se nege sau să se îngrădească dreptul partenerilor noștri de a ne da sfaturi atunci când avem nevoie sau, după caz, de a ne atrage atenția atunci când aceștia consideră că am greșit. Cu o condiție esențială și anume ca, mai ales observațiile critice, să se refere la exemple concrete, aducând și argumente concrete. Eventual și soluții fezabile, la obiect. Cerințe la care se adaugă respectarea, de către fiecare dintre părți, a normelor și uzanțelor în vigoare ale comunicării și ale dialogului politic bazat pe stimă și pe respect reciproc.
Ceea ce avem,însă. dreptul și datoria să respingem sunt acel fel de declarații precum cea a liderului grupului PPE din Parlamentul European, Manfred Weber, care a condiționat aderarea României la Schengen de „rezolvarea problemelor cu corupția”. Fără a aduce și argumente. Clișeu predilect al unor recitative discriminatorii și, mai ales, lipsite de dovezi clare, provenind în special dintr-o anumită parte a spectrului politic european. Motiv pentru care nu cred că a greșit cu nimic europarlamentarul român Dan Nica atunci când a declarat următoarele: ”România este pentru el (pentru Manfred Weber n.n.) doar monedă de schimb politic”. În ce constă, atunci, ajutorul pe care dorește herr Manfred Weber dorește să îl aducă României și pe care, conform spuselor președintelui Klaus Iohannis „trebuie să îl luăm foarte în serios”?
Dar clipul pro-gay pe care ambasada Suediei l-a postat în timp ce Senatul decidea organizarea referendumului pentru definirea familiei, stă tot sub semnul „bunelor intenții” ale unui stat partener și „trebuie luat foarte, foarte în serios”?
O singură întrebare aș mai avea de pus. După cum se cunoaște, mai zilele trecute, comisarul european pentru buget și resurse umane, Gunther Oettinger, a nominalizat România printre cei care uneltesc pentru subminarea proiectului european. Este și această declarație un „semnal venit de la partenerii noștri” pe care „trebuie să îl luăm foarte în serios”? Care este poziția președintelui Klaus Iohannis, președinte al tuturor românilor, față de asemenea extrem de grave acuzații, și ele lipsite de dovezi, care, în ultimă instanță pot să îl vizeze și pe domnia sa? Le ia, și pe ele, foarte, foarte în serios?
Hotărât lucru, nu evaluarea celor care consideră că asemenea acțiuni sau declarații ale anumitor parteneri ai noștri reprezintă imixtiuni în treburile interne ale României sunt „fundamental greșite, eronate și inacceptabile”,ci evaluarea dumneavoastră, domnule președinte Klaus Iohannis!