Recolta de toamnă este în mare parte compromisă, principala cultură - porumbul - nu se va mai înscrie ca anii trecuți, cu recorduri de producție și de export. Floarea soarelui este dusă, la fel rapița. Grâul este recoltat în mare măsură; primele evaluări arată însă că producția nu este peste media ultimilor ani, redusă și ea de lipsa precipitațiilor. De vreo două săptămâni a început să se discute la televiziuni de seceta cumplită, iar „impulsul” dat de noul ministeriat al lui Daea a adus în prim-plan problemele fermierilor. Dar acestea nu țin doar de seceta devenită endemică după decenii de neglijare a investițiilor în irigații.
Descoperim agricultura doar când ne ajunge cuțitul la os și se flutură spectrul foametei globale. Dacă nu venea războiul de la graniță, nu prea știam că Ucraina salvează planeta cu exporturile ei agricole, multe țări fiind dependente de grâul, porumbul, uleiul livrate de țara acum agresată. Blocarea porturilor de la Marea Neagră a gâtuit aceste exporturi, calea de salvare fiind rutele de transport din România. UE s-a dat peste cap să recomande aceste culoare, dar puncte critice din infrastructură și legislație neadaptată la situații excepționale au creat un noian de probleme puse în cârca României.
Guvernul s-a dat peste cap să repare linia de cale ferată de la Galați, ca să preia direct trenurile cu ecartament sovietic; la Constanța s-a făcut loc în port și ceva ordine în liniile ferate transformate în depozite de vagoane vechi. Dar repede s-a văzut că nu există capacitate de transport rutier pentru coloanele nesfârșite de camioane venite cu cereale din Ucraina, că vămile se se sufocă, iar punctele finale de încărcare din Galați și Constanța devin un infern. Pentru a debloca calea rutieră s-a renunțat la normele ecologice și a fost deschis pentru navigație canalul Bâstroe, care fusese dragat abuziv de Ucraina. La vreme de război, s-au uitat vechile asperități și comportamentul constant neprietenos al Kievului față de România.
Dar apar probleme noi pe care autoritățile române par să nu le vadă. Fermierii noștri reclamă în ultimele săptămâni o situație de conflict comercial care se amplifică pe piața cerealelor. Produsele scoase din Ucraina concurează în mod neloial produsele fermierilor români, afectați pe mai multe planuri. Cerealele din Ucraina intră nevămuite, fără taxe, având și avantajul costurilor mai mici de producție din anul trecut, ajutate de subvenții. Ele sunt astfel oferite la prețuri mult mai mici, de dumping, decât cele obișnuite normal la Constanța, corelate cu bursele. Angrosiștii forțează și ei nota, speculând situația grea a ucrainenilor și duc prețurile și mai jos. Piața cerealelor a căzut în Constanța și „boala subevaluării” s-a extins ca râia, printr-o falsă abundență locală, la nivelul întregii țări. Fermierii români se văd obligați să vândă marfa la prețuri care îi bagă în faliment, pentru că pe piață fac jocurile speculanții care trec în tagma îmbogățiților de război. Se semnalează și alte probleme grave, care țin de securitatea sanitară. Cerealele aduse din Ucraina vin fără certificate fitosanitare verificate și sunt trecute cu ochii închiși prin depozite, riscând contaminări în silozuri. Nu mai vorbim de criza de mijloace de transport - camioane, vagoane, barje, nave - ocupate de multe luni de produsele din Ucraina, preferate de filiera angrosiștilor. Pe unde sunt cei care ar trebui să asigure măcar o concurență loială pe piața românească?
Iată că agricultura nu este lovită numai de seceta cumplită din acest an. Irigațiile, ca remediu de ultimă instanță, nu se poate aprecia cât mai pot salva din recolta de toamnă. Ministrul Daea a promis măsuri urgente pentru evaluarea pagubelor și eliberare rapidă a subvențiilor, pentru ca fermierii să poată relua de la un nivel minim ciclul de lucrări. Pentru celelalte probleme ale agriculturii românești, sacrificată prin renunțarea la interesele proprii din motive de solidaritate, transformată în speculă, rezolvarea se află la alte niveluri, în sferele înalte ale diplomației și aranjamentelor strategice.