În primul act am văzut spectacole incitante, care au fost urmărite îndeaproape de aproximativ 1.500 de spectatori și invitați, iar ideea de a împărţi desfăşurarea Reflex5 în trei părți a funcționat bine, atât pentru invitați, cât și pentru organizatori.
Reflex5 nu a fost la fel de împovărător, din punct de vedere financiar, ca la ediţiile precedente, iar această împărțire în module / acte / etape, cum ne cade bine să le numim, a fost favorabilă și pentru cei care călătoresc de mai departe, deoarece este mai ușor să participe la Festival, dacă nu trebuie să stea prea mult timp departe de casă – a precizat László Bocsárdi, directorul Reflex. „Este ca o dramaturgie bună. A avut loc un eveniment puternic, dar încheiem aceste zile pline nu doar cu un sentiment de împlinire, ci și cu anticipare pentru continuare”, a completat el.
Spectacole
Programul a fost conceput în așa fel încât reprezentaţii foarte diferite au fost plasate una lângă cealaltă. Primul act al Reflex5 nu a încercat să se adapteze la nicio temă generală sau trend de gândire. Am văzut ororile războiului, ale violenței și asupririi sexuale în Blasted, de la Teatrul Andrei Mureșanu, iar dacă examinăm câte orori provoacă zilnic criza cauzată de epidemie-război-probleme economice și de alte evenimente similare, atunci reflexiile teatrului îşi adâncesc sensul şi nu ni se mai par a fi atât de dure. Adaptarea după Shakespeare – romeo@julia.com, regizată de Fren_Ák, de la M Studio Mozgászínház – a fost emoționantă şi a activat întregul registru intim al tensiunilor umane, aşa cum se întâmplă în toate producţiile acestei Trupe din Sfântu Gheorghe. Unchiul Vanya, în viziunea regizorului sloven Tomi Janežič de la Teatrul Mic din Vilnius, s-a bazat pe un text clasic, dar a fost un spectacol extrem de proaspăt, un spectacol care crapă de viaţă. Şi asta datorită regizorului sloven, care "înțelege că personajele Cehov-ului nostru cel de toate zilele poartă în ele viață. Absurdă, dementă, îmbibată în sărăcie, beție și urâțenie, dar nu mai puțin viață." – excelenta observaţie a unui cronicar al Reflexului5, Mihai Brezeanu, de la LiterNet.ro (Mihai Brezeanu, Râdem, glumim, nu părăsim incinta – Unchiul Vania la Reflex, 2023). Producția Uncanny Valley, marca Rimini Protokoll, a depășit granițele teatrului, așa cum am mai văzut de la această celebră Companie berlineză de teatru experimental, făcându-l pe spectator să realizeze că teatrul este o formă de comunicare cu forţa de a ne activa empatia, chiar şi atunci când protagoniştii săi nu sunt oameni, ci mecanisme. Producţia Teatrului Witkacy din Zakopane, bazată pe piesa radiofonica The Slaughterhouse / Măcelăria a lui Sławomir Mrożek, a fost un spectacol a cărui formă de expresie ţine de teatrul tradițional, dar care a conştientizat şi reflectat cu o extraordinară forţă teatralitatea specifică scenei poloneze, punând în discuţie vulnerabilitatea artei și neputinţa sa în confruntare cu violenţa lumii de azi.
Evenimente conexe
La ediţiile sale anterioare, Festivalul Internaţional de Teatru produs de Compania Tamási Áron a avut mai multe tipuri de concerte de deschidere, dar poate că niciunul dintre ele nu s-a aflat într-un acord atât de potrivit cu natura Reflexului din Secuime, precum Concertul Trupei Jü. Concertul Trio-ul din Ungaria – cu jocurile sale de sunete, cu amestecul său spectaculos de genuri muzicale dintre cele mai diverse şi cu rafinatele sale efecte vizuale – este o adevărată producție muzicală a secolului XXI, în rezonanţă perfectă cu Reflex5.
Petrecerile dansante din Bufetul Teatrului au avut loc după reprezentaţiile teatrale și întâlnirile cu publicul. Este suficient să spunem că artiştii, organizatorii și publicul larg au dansat până dimineaţa, pe muzica FlaCLoSSLeSS (Attila Kusztos), Barna (Barna Fazakas), Tengrila (Tamás Forró) și küb_beat (Bence Kónya-Ütő). Simplu spus, aceste petreceri au devenit o marcă înregistrată @Reflex. După reprezentaţiile cu toate cele trei spectacole de teatru din străinătate au avut loc și întâlniri cu spectatorii, care s-au dovedit, de asemenea, necesare şi căutate spaţii de dialog-dezbatere-REFLEXIE. Spaţii de întâlnire care le-au oferit spectatorilor posibilitatea de a-i cunoaşte mai îndeaproape pe creatori și care au confirmat că toate cele trei producţii teatrale din străinătate au răspuns aşteptărilor / curiozităţilor activate de Festivalul Internațional de Teatru Reflex5.
Locaţii
Reflexul5 a mizat pe mici producții de teatru, această formă de spectacol este cea care concurează cu succes filmul și gama variată de canale media specifice secolului 21, în sensul că instantaneitatea și intimitatea spațiilor mici pot face teatrul cu adevărat atractiv și astăzi. Cu toate acestea, dezavantajul spectacolelor în sălile mici este că, la o singură reprezentaţie, doar un număr limitat de spectatori au acces, motiv pentru care, în Reflex5, fiecare dintre aceste producții a avut mai multe reprezentaţii. În același timp, am avut şi o reacţie de compensare în raport cu producţiile de studio, mai precis am creat un spațiu pentru teatru în Arena Sepsi, mult mai mare decât scena și auditoriul Teatrului Tamási Áron. În spaţiul teatral creat la Arena Sepsi a fost primit Unchiul Vania din Lituania, astfel am pus într-un context nou, de înaltă ţinută artistică, acest teren pe care lumea îl frecventa şi îl vedea potrivit doar pentru evenimente sportive şi concerte de mare anvergură. Aproape cinci sute de spectatori s-au putut întâlni cu Unchiul Vania, iar spaţiul creat şi-a păstrat intimitatea necesară unei întâlniri teatrale, datorită unei inspirate amplasări a scenei, care i-a oferit fiecărui spectator, chiar şi celor din ultimele rânduri, o perspectivă completă asupra tot ceea ce se întâmplă pe scenă, vizual şi auditiv. Această performanţă a fost posibilă datorită tehnicienilor de sunet ai Teatrului și Sound Studio, care merită toate aplauzele noastre.
Audienţa
Una peste alta, se poate spune că primul act / modul / prima etapă Reflex5 a fost o reuşită, din toate punctele de vedere, iar în sprijinul afirmaţiei noastre ne permitem să invocăm vorbele lui Stefan Kaegi, creatorul Rimini Protokoll din Berlin, care ne-a spus că rar a întâlnit o asemenea atmosferă la un festival de teatru, și sunt puține locuri în Berlin unde a experimentat o asemenea deschidere și unde publicul iubitor de artă s-ar distra aşa, la ora patru dimineața. Despre publicul Reflex, Indrė Patkauskaitė, actrița Trupei din Lituania, a spus că, deși au făcut multe turnee prin lume cu Unchiul Vania și au jucat de nenumărate ori în fața publicului lor, de acasă, rareori au întâlnit un public atât de empatic, care a reacţionat şi a vibrat în pas cu momentele reprezentaţiei. Sunt declaraţii care confirmă că Teatrele din Sfântu Gheorghe şi Reflexul lui Tamási Áron au format în oraşul nostru o adevărată comunitate de spectatori. Aşadar, avem o comunitate de spectatori cu reflexul libertăţii de a recunoaşte semnele valorii şi ale modernităţii, în oferte artistice cât mai diverse, ca formă şi problematică.