În mare parte, țintele asumate prin PNGD-ul adoptat în 2017 au fost ratate cu brio. Dacă vorbim despre cele referitoare la colectare și reciclare, să amintim doar că planul prevedea ca până în 2020 România să atingă „un nivel de pregătire pentru reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic şi sticlă provenind din deşeurile menajere”. În ceea ce privește deșeurile provenite din construcții, acestea trebuiau să atingă un grad de colectare și reciclare de 70%, depozitarea deşeurilor era permisă numai dacă acestea erau supuse în prealabil unor operaţii de tratare, iar activitatea tuturor depozitelor neconforme municipale trebuia sistată până în iulie 2017. Nimic din toate punctele amintite nu a fost respectat. În loc să pună în aplicare ceea ce prevedea PNGD, în 2020 România se alesese cu șapte proceduri de infringement în domeniul deșeurilor.
Închiderea depozitelor neconforme, misiune imposibilă
La sfârșitul anului trecut, Comisia Europeană a hotărât să trimită din nou România în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pentru nerespectarea pe deplin a hotărârii Curţii din 18 octombrie 2018, care constata neîndeplinirea obligaţiilor sale în privința depozitelor de deşeuri (Directiva 1999/31/CE). România avea obligaţia ca, până la 16 iulie 2009, să închidă şi să reabiliteze toate depozitele de deşeuri care nu au obţinut o autorizaţie de funcţionare. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a constatat că țara noastră nu şi-a respectat această obligaţie cu privire la 68 de depozite de deşeuri. La trei ani de la pronunţarea hotărârii din 2018, România a închis şi a reabilitat doar 24 de depozite de deşeuri. Aşadar, 44 de depozite nu fuseseră încă închise, iar pentru multe dintre ele nu fuseseră încă prevăzute lucrările necesare de reabilitare. Aceasta era a doua sesizare a Curţii şi ea poate duce la aplicarea unor sancţiuni financiare care ar începe să curgă de la prima hotărâre până la asigurarea conformităţii. Sancțiunile sunt calculate ținând seama de importanța normelor încălcate și impactul încălcării asupra intereselor generale și private, perioada în care nu a fost aplicată legislația UE și capacitatea țării de a plăti amenzile.
Atingerea țintei pentru 2025, sub semnul întrebării
Conform Ordonanței de Urgență nr. 92/2021, Guvernul și-a propus să atingă țintele de colectare și reciclare stabilite de Comisia Europeană până în 2035. Astfel, România trebuie să atingă un nivel minim de pregătire pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor municipale de 55% până în 2025. Procentul ar urma să crească la 60% până în 2030 și la 65% până în 2035. Deocamdată suntem foarte departe de ținta pentru 2025, în condițiile în care anul trecut la nivel național reciclam circa 15% din aceste deșeuri, dar și acest procent avansat este pus sub semnul întrebării, având în vedere că de foarte multe ori raportările sunt eronate, pentru a masca dezastrul, după cum susțin activiștii de mediu.
Legea compostului, rătăcită prin deșeuri
În ianuarie 2021 intra în vigoare Legea 181 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile, pe scurt Legea compostului, după ce fusese votată de Parlament în vara anului 2020. Ea prevede că firmele, asociațiile de proprietari, cât şi persoanele fizice au obligația de a colecta toate resturile biodegradabile separat de celelalte deșeuri, în pubele maro, sau transformate în îngrășământ natural, în propria gospodărie, cu ajutorul unor containere individuale speciale pentru compostare individuală. Obiectivul declarat al Legii compostului, care aliniază legislația națională la prevederile Directivei UE 2018/851, era acela de a contribui la creșterea ratei de reciclare, în condițiile în care România reciclează circa 14%, procent care trebuie aproape dublat până în 2025 pentru a respecta ținta UE. La doi ani după intrarea legii în vigoare, putem spune că de colectarea selectivă a deșeurilor „din ușă în ușă” în mediul urban s-a ales praful. Instalații de compostare continuă să lipsească la nivel național, așa că deșeurile, deși colectate separat în unele cazuri, ajung în final în același loc, adică la gropile de gunoi. Firmele de salubrizare aveau obligația să asigure recipientele necesare, special marcate, pentru colectarea deșeurilor biodegradabile, dar și acestea lipsesc, cum lipsesc și pungile maro care ar fi trebuit distribuite populației și persoanelor juridice pentru colectarea lor. Pe de altă parte, și dacă se face colectare separată, strângerea gunoiului de către firmele de salubritate se realizează, în general, la grămadă de la blocuri, singura excepție constituind-o, în unele cazuri, deșeurile reciclabile de plastic.
7 milioane de tone este cantitatea de deșeuri municipale colectată anual în România, în timp ce o cantitate de aproximativ două milioane de tone rămâne necolectată.
În Capitală, lucrurile de abia se dezmorțesc
Ministerul Proiectelor Europene a anunțat, la sfârșitul săptămânii trecute, încheierea a două contracte în valoare de 50 de milioane de euro pentru managementul deșeurilor. Este vorba despre proiectul „Extinderea Sistemului de Colectare Separată a Deșeurilor la nivelul Sectorului 6 al Municipiului București”, care beneficiază de un buget total de 26,5 mil. euro, finanțarea fiind asigurată din fonduri europene. El presupune realizarea a 886 de platforme de colectare selectivă a deșeurilor, care să deservească totalitatea locuitorilor pe tipuri de fracții: hârtie/carton, plastic/metal, sticlă, biodeșeuri și rezidual și are termen de finalizare decembrie 2023. Cel de-al doilea proiect, cu o finanțare de 25,5 milioane de euro, vizează tot colectarea selectivă, dar în Sectorul 2 al Capitalei. Aceste proiecte se adaugă celor 10 similare semnate în cursul acestui an în alte localități din țară.
Ministerul Mediului a alocat 83,7 milioane de euro din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) pentru construcţia de centre integrate de colectare separată prin aport voluntar destinate aglomerărilor urbane.
„România are o mare problemă cu importurile ilegale de deșeuri. Acestea sunt catalogate transferuri intracomunitare în lege, prin traducerea greșită a unei directive europene. În aceste condiții, cei care fac aceste lucruri riscă doar o amendă. Pe de altă parte, legislația de mediu mai are o lacună majoră. Un operator economic care continuă să funcționeze după suspendarea autorizației de mediu săvârșește o infracțiune. În schimb, dacă funcționează fără a fi avut o autorizație de mediu sau aceasta i se anulează, fapta sa este catalogată ca fiind contravenție și sancționată lejer. O încadrare a faptelor extrem de ciudată, păstrată în legislație de ani de zile, prin care firmele sunt invitate să funcționeze fără autorizație de mediu. Este inacceptabil să nu se blocheze importurile ilegale de deșeuri și să ai o lege atât de permisivă. Așa ceva nu există nici în Bulgaria și nici în Albania”.
Teodor Niță, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, specializat în infracțiuni de mediu
Suntem cel mai mare importator de PET-uri
România este o țară în care te împiedici de deșeuri la tot pasul, dar ea importă legal mari cantități de materiale reciclabile. În condițiile în care la noi PET-urile sunt aruncate peste tot, România a ajuns cel mai mare reciclator european pentru acest deșeu datorită importurilor. Ele reprezintă circa 80% din cantitatea reciclată, mărind astfel artificial și rata de reciclare a PET-urilor în România. Partea plină a paharului este că datorită acestor importuri țara noastră este astăzi cel mai mare producător european de fibră sintetică de poliester 100% reciclat.