Mult aşteptata măsură reparatorie în privinţa situaţiei în care se află justiţiabilii judecaţi de completurile de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituite ilegal, riscă să creeze o discriminare pentru persoanele judecate de alte completuri. Şi nu doar de la ÎCCJ, ci şi de la instanţele inferioare, respectiv de la curţile de apel, tribunale sau chiar judecătorii. Guvernul intenţionează ca, la sfârşitul acestei săptămâni, să ia în discuţie adoptarea unei OUG prin care persoanele condamnate la completurile de 5, după anul 2014, să fie repuse în termen pentru a putea formula contestaţii în anulare. Cu toate acestea, însă, Executivul nu lasă de înţeles că ar opera cu aceeaşi măsură şi în ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti pronunţate de completurile de 3, 2 sau chiar de 1 judecător, compuse prin repartizare arbitrară de către conducerile instanţelor de judecată. Deşi, în ultima Decizie a CCR, care a constatat că Înalta Curte a încălcat, timp de patru ani, legea, prin netragerea la sorţi a tuturor membrilor care au alcătuit completurile de 5 judecători, s-a subliniat faptul că un proces echitabil şi înfăptuirea justiţiei drepte sunt garantate tocmai de repartizarea aleatorie a judecătorilor.
Premierul Viorica Dăncilă a anunţat că Ordonanţa de Urgenţă cu privire la cauzele judecate de completurile de 5 judecători de la ÎCCJ, al căror termen de depunere a contestaţiilor în anulare a fost depăşit, va fi, cel mai probabil, discutată, vineri, în şedinţa de Guvern. Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a finalizat proiectul de act normativ, însă, până în prezent, nu există informaţii cu privire la forma lui. Anterior, însă, Toader s-a referit la această ordonanţă, dând asigurări că ea va fi adoptată. Realizarea acestui obiectiv este, însă, deocamdată incertă. Concret, este vorba despre faptul că, în urma Deciziei CCR de la sfârşitul anului trecut, când a f o s t c o n s t a t a t conflictul juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, şi Înalta C u r t e d e C a s a ţ i e ş i Justiţie, pe de altă parte, generat de mai multe hotărâri ale Colegiului de Conducere al ÎCCJ prin care, începând cu anul 2014, doar patru din cei cinci judecători de la completurile de 5 erau aleşi prin tragere la sorţi, iar al cincilea era desemnat cu mâna, cu toate că legea spunea şi atunci, şi acum, că toţi cei cinci trebuiau traşi la sorţi. În Decizia CCR se arată că toate persoanele judecate de a c e s t e c o m p l e t u r i p o t contesta hotărârile judecătoreşti definitive, în măsura în care se af lă în interiorul termenului prevăzut de lege pentru a putea depune contestaţii în anulare.
Acest lucru repară, însă, doar parţial nedreptatea acestei situaţii. Pentru că, după 2014, au fost pronunţate sute de astfel de sentinţe definitive, însă majoritatea persoanelor judecate nu mai pot formula contestaţii în anulare deoarece au ieşit din termen, cu toate că instanţa în faţa căreia au compărut a fost nelegal constituită.
Tudorel Toader spune că nu poate face nimic
Justiţia din România se află în cel mai negru episod al întregii sale existenţe, deoarece ilegalitatea şi neconstituţionalitatea constituirii completurilor de 5 judecători de la ÎCCJ este identică cu cea a constituirii completurilor de 3 judecători, de 2 judecători sau de 1 judecător, de la toate instanţele de judecată.
Asta, deoarece aceste completuri nu doar că sunt desemnate arbitrar, dar legea nici măcar nu prevede desemnarea aleatorie a judecătorilor. Fapt care creează o discriminare între marea masă a justiţiabililor şi o mică parte care intră în aria de competenţă a Completurilor de 5 de la ÎCCJ. Această realitate este recunoscută de însuşi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, care a admis, în cadrul unui interviu televizat, faptul că situaţia de la completurile de 5 judecători este identică cu cea a completurilor de 3 j u d e c ă t o r i . Î n s ă acesta este de părere că, dacă, în privinţa completurilor de 5, există o Decizie a CCR, la cele de 3, nu. Mai mult sau mai puţin direct, ministrul spune că ilegalitatea înfăptuirii actului de justiţie la instanţele inferioare nu poate fi corectată prin ordonanţă, dar că Avocatul Poporului poate sesiza CCR cu privire la aceste aspecte sau chiar justiţia b i l i i p o t f o r m u l a , î n instanţele care îi judecă, excepţii de neconstituţionalitate cu privire la repartizarea judecătorilor în completurile de judecată.
La instanţele inferioare nu există repartizare aleatorie
În Decizia CCR nr. 685 din 2018, se analizează, pe larg, modul în care ar trebui constituite, din punct de vedere constituţional, toate completurile de judecată din România, fapt ce conduce la concluzia de bun-simţ că ceea ce este valabil pentru completurile de 5 judecători de la ÎCCJ se aplică şi celorlalte completuri. În esenţă, instanţa de contencios constituţional arată că o garanţie a imparţialităţii obiective a justiţiei este caracterul obligatoriu atât al repartizării cauzelor în sistemul informatic, cât şi caracterul obligatoriu al compunerii aleatorii a completului de judecată. Completurile de 3 judecători
de la ÎCCJ, spre exemplu, sunt stabilite de conducerile secţiilor, care propun judecătorii şi transmit aceste propuneri Colegiului de Conducere al instanţei supreme. Fără tragere la sorţi. Aceeaşi desemnare directă a membrilor completului este uzitată şi la nivelul curţilor de apel şi al tribunalelor, unde funcţionează completuri compuse din doi judecători sau din unul. Asta, deoarece articolul 52 din Legea nr. 304/2004, privind Organizarea Judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede repartizarea aleatorie a judecătorilor. Acest articol spune: “Colegiile de conducere stabilesc compunerea completurilor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului.
Schimbarea membrilor comple-tului se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective (…) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie, de unul dintre membrii acestuia”.
Articolul 124 din Constituţie: „Justiţia este egală pentru toţi”
Ei bine, discrepanţa dintre obligativitatea prevăzută de lege de desemnare prin tragere la sorţi a componenţei completurilor de 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi lipsa acestei reglementări în ceea ce priveşte celelalte instanţe intră în conflict direct cu Legea Fundamentală. Constituţia României, la articolul 124, alineat 2, care face referire la înfăptuirea justiţiei, arată că: “Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”. Egalitatea se referă inclusiv la persoanele judecate la completurile de 5, raportate la cele judecate de celelalte instanţe, dar şi la faptul că justiţia operează cu aceleaşi criterii de organizare în toate situaţiile. Faptul că Legea Fundamentală nu face deosebire, din punctul de vedere al modului în care este înfăptuită justiţia, între Înalta Curte şi celelalte instanţe judecătoreşti este prevăzut la articolul 126 din Constituţie, care prevede că: “Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti”.
Judecători puşi cu mâna
Lăsând la o parte teoria juridică, ne putem apleca asupra unor situaţii concrete generate de lipsa acestei reglementări unitare a constituirii completurilor de judecată în Legea nr. 304/2004. Deseori, unele completuri de judecată au arătat într-un fel la începutul procesului şi în cu totul alt fel la finalul lui. Asta, deoarece, pe parcurs, membrii completului au fost extraşi fie printr-un dosar penal, fie prin recuzare, fie prin pensionare, fie prin avansarea lor la o instanţă superioară. Locul acestora, în complet, a fost luat de alţi judecători, stabiliţi fără tragere la sorţi, ceea ce a generat, în multe situaţii, suspiciuni cu privire la imparţialitatea cu care judecă.
Un exemplu edificator în acest sens este cel petrecut în vara anului 2014, la Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul “ICA”. Judecătorul de caz, Stan Mustaţă, care, ulterior, a precizat că nu existau probe pentru a da o soluţie de condamnare, a fost reţinut, arestat şi condamnat. Această operaţiune de extragere a magistratului a continuat cu aducerea, de la Tribunalul Bucureşti, a judecătorilor Camelia Bogdan şi Alexadru Mihai Mihalcea, care au fost itroduşi în complet, prin decizie a conducerii Curţii de Apel Bucureşti, fără tragere la sorţi. Completul a pronunţat hotărârea definitivă în doar două termene de judecată, deşi dosarul, extrem de voluminos, era imposibil să fie studiat de judecătorii nou-veniţi în cauză într-un timp atât de scurt.
În forma anunţată, OUG ar avantaja doar pe unii
Mai multe voci din domeniul juridic, dar şi formatori de opinie cu greutate acreditează ideea că această situaţie nu mai poate continua. Adrian Ursu, realizator Antena 3, este de părere că Guvernul trebuie să reglementeze nu doar inechitatea generată de judecarea nelegală a dosarelor la completurile de 5 judecători, ci şi situaţia celorlalte completuri. “Guvernul intenţionează să dea acest OUG, care ar avantaja doar pe unii. Însă principiul trebuie aplicat tuturor instanţelor, nu doar Înaltei Curţi. Altfel, s-ar genera o discriminare, în încercarea de a repara o nedreptate”, a precizat jurnalistul.
La rândul lui, avocatul Toni Neacşu, fost judecător şi membru al CSM, declara, pentru “Lumea Justiţiei”, faptul că “legea nu prevede modul de alcătuire a completurilor de 3 judecători, iar lipsa acestei reglementări nu înseamnă altceva decât aplicarea principiilor fundamentale, adică a repartizării aleatorii a judecătorilor şi în completurile de 3 judecători, care să ofere o garanţie pentru un proces echitabil şi o instanţă obiectivă”.