Apropiata abrogare a articolelor din OUG nr. 114/2018 prin care se plafonase prețul gazelor naturale, se reintroduseseră prețurile reglementate la energia electrică pentru anumite categorii și se majorase taxa percepută de ANRE operatorilor din energie și gaze, dă deja fiori celor care au avut de câştigat de pe urma lor. Ei vor acum să câştige încă un an de preţ plafonat la gaze şi să-şi asigure marje de profit mai mari apelând la importuri masive. Vorbim despre o piaţă a importurilor care numai în primele cinci luni ale anului depăşise 300 de milioane de euro.
Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE) a transmis recent o scrisoare Comisiei pentru Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor în care flutură sperietoarea scumpirilor, dacă s-ar reveni la situaţia de dinaintea intrării în vigoare a OUG 114. Din dorinţa de a-şi prezerva câştigurile aduse de actul normativ, care a dat liber la importurile de gaze, cât mai mult posibil, cei de la ACUE propun acum un calendar de reliberalizare a preţurilor.
Ce susţine ACUE
În cazul gazelor naturale, această creştere a preţurilor finale va fi cauzată de diferenţa majoră între preţul reglementat de 68 de lei/MWh şi preţurile de tranzacţionare a gazelor naturale pe bursele BRM şi OPCOM. Conform ultimelor tranzacții publicate de BRM, preţul de tranzacţionare pentru gazele naturale pe piața forward pentru anul gazier care începe la 1 octombrie 2019 a fost de 115 lei/MWh (reprezentând o creștere de aproximativ 70% faţă de preţul angro reglementat), în timp ce preţul mediu pe piaţa de ziua următoare a fost în jur de 100 lei/MWh. În baza acestor date, creşterea imediată a preţurilor gazelor naturale la clienţii finali va fi de circa 25-30%, susţin reprezentanţii ACUE în scrisoarea lor. În cazul energiei electrice, preţul angro mediu pentru anul de livrare 2020 este de peste 300 lei/MWh, cu cel puțin 100 de lei/MWh mai mult decât costul de achiziţie avut în vedere la stabilirea preţurilor reglementate pentru consumatorii casnici, ceea ce ar duce la o creştere imediată a preţurilor energiei electrice la consumatorii finali de circa 20%, mai spun cei de la ACUE.
Estimările apocaliptice ar urma să fie temperate prin implementarea unui program de dereglementare care să se întindă până în toamna lui 2021. Unul din punctele forte ale acestui plan este păstrarea preţului reglementat la gaze pentru consumatorii casnici (68 lei/MWh) până în septembrie 2020, după care ar urma o eliminare treptată a lui, prin introducerea în consumul reglementat a unor cantităţi din ce în ce mai mari de gaz la preț de piață. Pe de altă parte, programul de disponibilizare a gazelor se va baza pe un calendar de licitații tranzitorii care ar trebui să fie implementat cel puțin un an pentru a fi concludent, pornindu-se de la un preţ stabilit de ANRE. Odată ce aceste măsuri vor fi puse în aplicare, indicele generat va permite injectarea prețurilor de piață în plafonul de preț, în același timp o scădere treptată a volumelor vândute la prețul reglementat. Acest parcurs etapizat ar servi la minimizarea riscului de a avea șocuri de preț resimțite de consumatori, susţine ACUE.
Lucrurile nu stau chiar aşa
Modelul pe care cei de la ACUE şi-l doresc să fie aplicat pentru reliberalizare pare a copia modelul de la liberalizarea preţului la energia electrică în care, iniţial, se achiziționa pentru casnici energie întreaga cantitate la preţ reglementat, apoi, treptat, se achiziţiona o cantitate „x” la preţ reglementat şi o cantitate „y” din piaţa concurenţială. Ulterior, conform unui calendar prestabilit, cantitatea „x” începea să scadă, iar cantitatea „y” să crească. Atunci când „y” a fost 100%, deci piaţa a fost liberalizată, a fost implementat mecanismul PCSU (piaţa centralizată pentru serviciul universal) pentru clienţii casnici care au dreptul la serviciul universal. În practică, acest mecanism a avut o serie de hibe şi a fost modificat şi, cu siguranţă, acest lucru se va întâmpla şi pe piaţa gazelor. În primul rând, nu este clar de ce ANRE ar trebui să stabilească preţul de pornire, pentru că astfel vorbim despre un preţ administrativ. Pe de altă parte, ACUE cere să se stabilească mai multe tranzacții periodice, de exemplu, produse lunare, trimestriale și anuale, ceea ce sună ca o invitaţie pentru stat să stabilească acest lucru. Piaţa concurenţială ar fi în continuare denaturată, în condiţiile în care statul va dicta cât din volumul de gaze să fie tranzacţionat pe produse lunare, trimestriale şi anuale.
Creşterea importurilor, speculată prompt
În acest an, importurile de gaze ale României au crescut exponenţial, pe fondul reducerii producţiei interne şi alocării a mai mult de jumătate din aceasta pentru piaţa reglementată, limitându-se astfel cantitatea de gaze disponibilă pe piețele centralizate. Pentru acoperirea consumului curent a fost preferat gazul de import, în multe perioade mai ieftin decât cel din producția internă, ca urmare a ofertei limitate în urma adoptării OUG 114. O situaţie care a venit mănuşă membrilor ACUE, care au reuşit astfel să-şi majoreze marjele de profit. Speculând situaţia, unele companii importă gaz ieftin şi îl vând la preţuri mai mari pe piaţa internă.
89 de lei pe MWh a fost preţul mediu al gazelor de import în luna mai 2019, cu 12% mai mic decât cel al gazelor româneşti tranzacţionate pe bursă (101 lei pe MWh)
În perioada ianuarie-mai 2019 importurile au fost de circa 12 milioane MWh, în timp ce în perioada similară a anului trecut au fost de 9 milioane.