„Omul care l-a inventat pe Mâine”, cum era alintat H. G. Wells în cercurile literare britanice, a fost fiul unui jucător amator de cricket (Joseph) și al unei servitoare (Sarah Neal), cuplu care a trăit separat împărțind custodia copiilor. Un accident suferit în primii ani de viață - și-a rupt un picior - l-a apropiat pe Wells de universul fascinant al cărților. A fost atât de captivat de înlănțuirea literelor într-o poveste, încât Bertie (cum îl strigau mama și amicii) s-a încăpățânat să urmeze o carieră de scriitor. N-a fost tocmai ușor, mai ales după ce tatăl său, care administra fără mare succes o afacere cu bibelouri, a fost forțat să renunțe la sport, activitate care-l ajuta să-și rotunjească veniturile.
Trei ani de aranjamente matrimoniale
Micuțul Bertie a fost expediat, la fel ca și ceilalți trei frați mai mari, într-o manufactură, ca ucenic al unui negustor. Cifrele și socotelile complicate nu s-au prins de băiatul visător crescut în Bromley, Kent, așa că în scurt timp s-a pomenit asistent al unui farmacist, dar nici halatele imaculate și mirosurile sufocante de doctorii nu l-au atras prea mult. După o ultimă încercare disperată de a-și câștiga existența singur - a probat postul de asistent în domeniul educației -, H. G. a capitulat, mai exact s-a căsătorit cu propria verișoară, Isabel Mary Wells. A rezistat în acest aranjament matrimonial trei ani, după care, în 1894, a revenit în învățământ ca profesor, a divorțat de Mary și s-a însurat cu una dintre elevele sale, Amy Catherine Robbins, femeia care i-a dăruit doi băieți (George Philip „Gip” și Frank Richard).
Primul roman (de succes): „Mașina timpului”
În această perioadă, extrem de fertilă atât în plan personal, cât și profesional, a scris asiduu. După apariția romanului de debut, „Mașina timpului” (1895), poveștile SF au început să se reverse aproape incontrolabil: „Insula doctorului Moreau” (1896), „Omul invizibil” (1897), „Războiul lumilor” (1898), „Primii oameni în Lună” (1901). H. G. Wells a cochetat în scrierile sale SF cu ideea de călătorie în timp, cu conceptul manipulării genetice, dar a creat pagini memorabile și despre războaiele nucleare, fiind primul care a folosit sintagma „bombă atomică”.
Convingeri periculoase
„Fascinația pentru eugenie a reprezentat partea întunecată a viziunii lui futuriste, care a fost întotdeauna accentuată de ura împotriva evreilor. Wells credea în relocarea forțată a etniilor și minorităților, în pedepsirea devianților și în conducerea pusă în mâna unei elite alcătuite din oameni de știință și tehnocrați. În plus, era ostil Bisericii Romane-Catolice”. Portretul schițat de biograful Robert Schnakenberg în volumul „Viața seretă a marilor scriitori” (Art, 2017) n-ar fi complet fără următoarele tușe: „Wells și-a câștigat cititorii în mare parte datorită acurateții predicțiilor sale. A prevăzut în mod corect apariția aerului condiționat, a reclamelor TV, a înregistrării video, a avioanelor cu propulsie și a războiului aerian. La fel de bine a ghicit și data izbucnirii celui de-al doilea război mondial și revoluția sexuală care i-a urmat”.
Un „Don Juan al Inteligenței”
Evident, Wells a mai dat și chix: „Imaginația mea refuză să vadă orice formă de submarin făcând altceva decât să-și sufoce pasagerii și apoi să plutească pe mare”. Alte predicții, precum „Rasa umană se va autodistruge”, „Omul va dispărea ca specie” și „Vom reveni la starea primordială în cel mult o mie de ani”, mai au de așteptat pentru a fi verificate. Dar să scormonim un pic viața amoroasă picantă a extravagantului scriitor englez. „N-am fost niciodată un mare amorez”, brava Wells. „Să le fi spus asta nenumăratelor femei cu care s-a culcat în afara constrângerilor maritale. Sau celor cinci copii ilegitimi - șarja biograful Robert Schnakenberg. Da! Intelectualul ăsta scund, gras, cu chelie, mâini micuțe și voce ascuțită a fost un mare crai.” Sau un „Don Juan al Inteligenței”, cum îi plăcea lui H. G. să se răsfețe, în contradicție totală cu mărturisirea mincinoasă potrivit căreia n-ar fi fost niciodată un mare amorez.
Armăsarul care mirosea a miere
H. G. Wells era considerat în epocă nu un mare crai, ci o adevărată mașină de sex, un seducător neobișnuit care-și alegea de fiecare dată femeia nepotrivită. Colecția lui de dame - observa biograful Robert Schnakenberg - a inclus multe personaje vestite, printre care autoarea franceză Odette Keun, scriitoarea feministă Margaret Sanger, venerabila membră a elitei din Boston, expatriata contesă Constance Coolidge, Martha Gellhorn, o socialistă tupeistă, corespondentă de război care mai târziu s-a măritat cu Ernest Hemingway”.
Neveste păcălite
Dar cum reușea piticul gras cu capul doldora de SF-uri să-și înhațe prăzile? Încrederea în sine să fi fost secretul? „Am făcut tot ce mi-a plăcut, mi-am exprimat orice impuls sexual”, devoala H. G. în volumul autobiografic. „Wells și-a înșelat amândouă nevestele, susținând ulterior că avea dreptul să procedeze așa fără teamă de consecințe (e neclar dacă acest drept aparținea în egală măsură și nevestelor). Un armăsar așa de deșănțat ca el nu părea să le sperie prea mult pe concubine. Wells a rămas un magnet pentru femei până pe la vreo șaptezeci de ani”, mai nota biograful Robert Schnakenberg. Una dintre iubite a atribuit dibăcia erotică a scriitorului unui amănunt olfactiv bizar: „Corpul lui emana o aromă irezistibilă de miere”.
Și-a trăit a doua tinerețe cu zvăpăiata Amber
Robert Schnakenberg a mai dezvăluit un episod amoros din trecutul glorios al lui H. G.: „Una dintre cele mai sordide experiențe ale lui Wells s-a petrecut cu Amber Reeves, o femeie cu vederi largi, care provenea din una dintre cele mai respectate familii londoneze. Părinții ei erau prieteni cu scriitorul și, la fel ca Wells, susținători ai libertăților sexuale. După o săptămână petrecută în vizită acasă la Wells și la soția lui, Amy, voluptoasa Amber n-a ezitat să-i facă avansuri scriitorului trecut de prima tinerețe”. Și? „Zvonurile despre aventura celor doi au zburat imediat, iar Wells nu a depus niciun efort pentru a-i ascunde lui Amy adevărul. Cei doi porumbei au început în scurt timp să se afișeze în public, ba chiar făceau planuri s-o șteargă în Franța împreună.”
Fantezii bizare
În legătură cu această relație, au rămas notorii poeziile compuse de Wells în jurnalul intim, poeme care descriau fanteziile sexuale perverse ale partenerei mai tinere cu aproape două decenii. Distracția a ținut până când Amber a rămas însărcinată. Până la urmă, fata năzdrăvană s-a căsătorit cu un avocat, cunoștință comună, dar a păstrat copilul amantului faimos. Wells a făcut-o nemuritoare după ce a publicat „Ann Veronica”, un roman plin de subînțelesuri despre aventura lor senzațională. Iar Amber l-a răsplătit într-un mod deosebit. Pe 31 decembrie 1909, dădea naștere fetiței lor, Anna-Jeane. Copila nu a știut nimic despre identitatea adevăratului ei tată până în 1928.
În tandrețuri cu „Mata Hari de Rusia”
La începutul anilor 1930, marele curtezan H. G. Wells a căzut în plasa baronesei de origine ucraineană Moura Budberg, de profesie spioană. Dublă spioană! Pentru că slava de douăzeci și șapte de ani presta și pentru Uniunea Sovietică, și pentru Marea Britanie. Sub protecția legăturii lor fierbinți - mai evidenția biograful Robert Schnakenberg -, „Mata Hari de Rusia” s-a folosit cu nerușinare de Wells, care depășise binișor șaizeci de ani, pentru a căpăta acces la contactele lui politice. Ba chiar a pus la cale o întâlnire între Wells și dictatorul sovietic Iosif Stalin, în urma căreia britanicul a emis vestita propoziție: „N-am întâlnit niciodată un om mai drept, mai candid și mai onest”. Când a realizat că este folosit cu nerușinare de Moura Budberg (care, în treacăt fie amintit, se iubea și cu scriitorul Maxim Gorki), H. G., secătuit și frustrat, a rupt relația. Imediat, agenta secretă l-ar fi chestionat sec: „Am rămas însărcinată, ce facem?” „Avort, bineînțeles!”, a țipat Wells.
Jocul de-a războiul
Una dintre pasiunile veritabile ale lui Wells - în afară de femei, fete și spioane - a fost jocul cu soldăței. Îi plăcea atât de mult să se distreze mutând piesele-jucării pe machetele unor războaie în miniatură, încât a scris și două cărți despre această preocupare copilărească: „Floor Game” (1911) și „Little War” (1913).
Așchia nu sare departe de trunchi
Strănepotul lui H. G. Wells este regizorul Simon Wells, cel care în 2002 a pregătit pentru micul ecran o nouă versiune a filmului „Mașina timpului”, peliculă inspirată după romanul străbunicului său.
77 de ani se împlinesc pe 13 august 2023 de la moartea scriitorului Herbert George Wells
De fiecare dată când văd un om pe bicicletă, îmi recapăt speranța în viitorul rasei umane”, H. G. Wells
N-am întâlnit niciodată un om mai drept, mai candid și mai onest”, H. G. Wells despre Stalin
Wells a prevăzut apariția aerului condiționat, a înregistrării video, a avioanelor cu propulsie și a războiului aerian”, Robert Schnakenberg, biograf