În 1973, Israelul a primit avertizări privind iminența unui atac din partea Egiptului și Siriei. La sfârșitul lunii septembrie, Regele Hussein al Iordaniei a efectuat o vizită secretă la Ierusalim, unde s-a întâlnit cu premierul Golda Meir, căruia i-a spus de pregătirile atacului asupra Israelului.
Informații certe, ignorate
În lucrarea „Israel - Scurtă istorie a unei națiuni renăscute”, autorul Daniel Gordis dă amănunte privind lipsa de decizie a conducerii militare care a subestimat pericolul în 1973, ceea ce a cauzat mii de pierderi de vieți.
„Golda a fost tulburată în urma întâlnirii, dar Înaltul Comandament a liniștit-o. Din nou, Israelul nu a făcut nimic. La începutul lunii octombrie, serviciile secrete israeliene au primit detalii suplimentare de la un agent superior din cadrul Mossad, Ashraf Marwan, care era ginerele președintelui egiptean Nasser și, în același timp, spion israelian”. Mai mult, la ora 0.30, pe 5 octombrie, la sediul Mossad din Tel Aviv s-a primit o cablogramă cu mențiunea urgent, în care Marwan transmitea din nou că războiul este iminent. Când i s-a făcut legătura, după insistențe, cu șeful Mossad, generalul Zvi Zamir, i-a spus acestuia că atacul va începe a doua zi, pe 6 octombrie, de Iom Kipur, cea mai sfântă zi a anului evreiesc. „Marwan s-a înșelat doar când a spus că atacul urma să aibă loc la apus”, notează cu sarcasm autorul. Atacul a pornit la ora 14, în miezul zilei. Iom Kipur este o zi în care dăinuie tăcerea, o zi de liniște absolută și de contemplare interioară profundă. Tăcerea a fost brusc tulburată de zgomotul sirenelor anunțând raiduri aeriene. Radioul a avertizat apoi. „Nu este o alarmă falsă, toată lumea trebuie să meargă în adăposturi”.
Urmări rapide: Șocul petrolului, inflație, recesiune
Războiul care s-a încheiat cu mari eforturi și pierderi grele pentru Israel a produs grave perturbări nu doar în Orientul Mijlociu. Reținem câteva din consecințele conflictului de atunci. Petrolul a intrat în scenă în toiul războiului. La 17 octombrie 1973, țările arabe au impus un embargo asupra petrolului pentru Statele Unite și alte țări care susțineau Israelul. Embargoul a aruncat în aer nu doar piața petrolului, ci a avut urmări dezastruoase pentru economia SUA, cât și pentru alte țări occidentale, declanșând recesiune și inflație greu absorbite.
În 1973, consecințele războiului din Orientul Mijlociu și ale șocului petrolier s-au răsfrânt și asupra economiei românești care se baza mult pe chimizarea țiteiului.
2023: Va fi evitată criza?
În economia globală, seismul militar din Orientul Mijlociu este imediat înregistrat pe burse. Prețul petrolului a cunoscut o urcare de 4% iar cel al gazului, o creștere și mai consistentă, de 12% pe piața de la Rotterdam. Analiștii citați de Bloomberg spun că aceste creșteri sunt normale și proporționale, ele constituind așa-numite „prime de risc”. Paralela cu Războiul Iom Kipurm nu poate fi evitată, dar embargoul, așa cum s-a produs în 1973, este foarte puțin probabil. Nu sunt luate în calculul prețului actual întreruperi ale fluxurilor de aprovizionare.
Gazul, mai volatil la preț
De ce este o creștere de 3 ori mai mare a prețului la gaze, de 12%, față de doar 4 procente la petrol? Explicația este dată de faptul că Israel exportă gaz în Egipt, unde este lichefiat și apoi livrat spre alte piețe. Pe lângă Egipt și Israel, și Libanul extrage gaz din apele teritoriale, așa încât zona de conflict amenință producția și urcă prețurile pe bursă.
Qatar, lider la export de GNL, sprijină Hamas
Un element cu o mai mare greutate pe piața mondială a gazelor îl reprezintă furnizările de GNL din Qatar. Emiratul este lider mondial și împreună cu SUA și Australia controlează practic această piață. Pentru Europa, livrările de GNL sunt esențiale după „derusificarea” voluntară a aprovizionării cu gaz și oprirea extracției în câmpurile olandeze din Marea Nordului. Qatar, cu contracte substanțiale pentru piața Europei, este un sprijinitor declarat al mișcării palestiniene Hamas, care a atacat Israelul. Momentan nu sunt poziții oficiale față de tratarea acestei relații și nici intenții de a trece la o „deqatarizare”, după modelul de sancțiuni aplicat Rusiei. Dar dacă se vor produce acțiuni de sabotare a liniei de aprovizionare din Qatar, așa cum s-a acționat pentru blocarea Nord Steam, o perturbare globală a pieței gazelor devine catastrofală pentru sezonul rece. Deja relațiile UE cu statul qatarez sunt răcite după Cupa Mondială de fotbal și ancheta din Parlamentul de la Bruxelles pentru un lobby ilegal în favoarea emiratului. Represiunea Israelului asupra Hamas nu va fi însă acceptată de Qatar, așa încât de la Doha este posibil să se închidă robinetul spre anumite direcții. Iată de ce prețul gazului este sub presiunea incertitudinii.
Petrolul sub diplomația războiului
OPEC a anunțat săptămâna trecută că menține constant nivelul producției, ceea ce ar însemna o prognoză nealterată a prețurilor mondiale. Dar războiul surpriză poate schimba atitudinea Arabiei Saudite, care la presiunea Statelor Unite poate urca producția pentru stabilizarea piețelor. Embargoul din 1973 nu se va repeta deoarece țările arabe nu mai au acum aceeași unitate și, în plus, sunt divizate față de atitudinea față de Hamas, chiar dacă sunt solidare cu cauza palestiniană. Pentru piața petrolului contează și Iranul, prin producția de 600.000 de barili/zi, care poate fi restricționată iar la export prin noi sancțiuni, după relaxarea de dată recentă. Teheranul are însă o armă puternică: posibilitatea de a bloca strâmtoarea Ormuz, prin care trece circa o cincime din traficul mondial de petrol. Asta ar însemna însă deschiderea prin forță a strâmtorii de flota Statelor Unite dislocată în zonă pentru siguranța rutei de aprovizionare. Deci un nou focar de război, cu alte consecințe suplimentare, peste cele ale războaielor în curs din Ucraina și Gaza.
Bursele privesc atent conflictul
Atacul surpriză asupra Israelului și reacția militară de ripostă au stârnit, evident, îngrijorări pe piețele financiare. Analizele nu pot aprecia durata conflictului și mai ales forța de disipare în regiune a acestuia. Europa și America sunt cele mai sensibile la acest conflict, ele fiind legate prin puternicele comunități cu rădăcini în țările de origine, dar și de interesele economice perturbate de conflict. Prețul petrolului și mișcările de capital sunt urmărite la fel de atent ca și derularea conflictului militar. O întoarcere la stagflația din 1973 este puțin probabilă, apreciază economiștii Deutsche Bank. Urmărind acțiunile teroriste din ultimele decenii, ele au produs emoție, dar s-au disipat rapid, fără să producă perturbări majore ale piețelor. Transformarea lor în războaie este însă periculoasă, așa cum a demonstrat-o șirul de conflicte generate de riposta la atacul din 11 septembrie 2001. Acum Israelul trece printr-un nou „11 septembrie”.
Banca Israelului mobilizează 45 de miliarde de dolari pentru riposta militară
Banca centrală a Israelului a anunțat, printr-un comunicat, că a intrat în război alături de forța militară a țării. Banca precizează că a făcut o intervenție istorică de 45 de miliarde de dolari, etapizată, pentru a limita volatilitatea șekelului, moneda națională. 30 de miliarde dolari sunt pentru achiziția de șekeli, pentru a stabiliza cursul, care s-a depreciat cu câteva procente pe piețele financiare. Estimările arată că în 2023, moneda israeliană va pierde 11% față de dolar și 8,5% față de euro. Banca centrală a Israelului are rezerve valutare de 203 miliarde dolari. Această „saltea de siguranță” financiară este considerată îndestulătoare pentru a susține șekelul în cazul unei crize geopolitice, cu efecte financiare puternice sau în caz de război. Intervențiile băncii centrale sunt pentru liniștirea pieței și menținerea capitalului plasat în Israel. La Bursa de valori din Tel Aviv, plasamentele străine în active se ridică la 80 de miliarde de dolari. Șekelul este considerat „francul elvețian al Orientului Mijlociu” fiind o monedă de refugiu în zonă. Dobânda de politică monetară a băncii centrale israeliene este acum de 4,75%, mai ridicată decât inflația de 4 %, ceea ce conferă atracție plasamentelor. Va modifica războiul politica monetară a țării? Plasamentele israeliene în străinătate se ridică la 225 de miliarde de dolari, o repatriere a acestora fiind considerată un gest de patriotism economic. Analiștii consideră că economia țării va absorbi șocul războiului, dar nesiguranța persoanelor va rămâne cu cicatrici pe termen lung.