Doar detaliile fac diferența între atunci și acum, între satul Nataliei și satul românesc dintotdeauna și de oriunde. Această putere a scriitoarei de a transmite viața românului, cu bune și cu rele, cu bucurii și cu nevoi, prin întâmplări obișnuite, dar pline de farmec, a transformat o carte promovată doar pe Facebook într-un fenomen, prin atragerea unui număr foarte mare de cititori dornici să guste literatură realistă de secol XXI, atunci când mulți critici literari nu mai dădeau nicio șansă acestui curent literar considerat desuet.
Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu sau Marin Preda sunt doar trei mari clasici ai literaturii realiste reprezentative pentru cultura română. Poate că stilul Nataliei Onofrei, foarte apropiat de cel al marilor clasici ai Realismului în literatura română a făcut ca prima ei carte să fie citită, pe nerăsuflate, de oameni din toate zonele țării. Sau poate că publicul din România este însetat de literatură realistă, nu de postmodernism și nici de alte curente literare contemporane.
Publicul cititor a venit către lectură, imediat după ce scriitoarea și-a anunțat publicarea cărții „În Numele Tatălui”. A publicat-o pe cont propriu, fără a apela la o editură. Ca orice scriitor debutant, ar fi fost complicat să dea explicații, să aștepte evaluări și să stea la rând, pentru evenimente de lansare. Succesul cărții a fost atât de mare, încă din prima săptămână de la apariția cărții, încât i-a uimit pe criticii literari, după ce promovarea volumului s-a făcut doar prin rețeaua de socializare Facebook.
O scriitură a libertății alegerii
Scriitoarea a publicat mai multe fragmente din carte, pentru cititorii de pe internet, iar astfel și-a câștigat cititorii cu mult înainte de apariția volumului. Realismul scriiturii combină monografia satului românesc cu analiza comportamentelor, a situațiilor tipice care implică personaje ce pot fi atât reale, cât și imaginare, dar toate sunt recognoscibile, în situații de viață contemporană veridice și verosimile.
„În Numele Tatălui” poate fi considerată și o carte a libertății. Cititorul contemporan nu este nici forțat să o citească, nici nu o alege în lipsă de alternativă, așa cum se întâmpla în regimul comunist, ci o citește pentru delectare, din pura plăcere de a lectura ceva autentic. Scriitura Nataliei Onofrei este apreciată de public mai ales pentru autenticitatea ei, pentru naturalețea redării pasajelor dialogate și pentru cinismul fin, elegant, al aprecierilor presărate în text de naratorul cu rol de observator.
Fragment din povestirea „Sfârșiți odată cu trecutul negru!”
„Apoi, era mare vâlvă în sat când se însura cineva ori se năștea un copil, căci se căutau nași. Țața Ileana cu badea Gavrilă nu s-au omorât niciodată făcând pomeni din astea, deși erau mereu prima alegere, aveau bani - la ei nu se cunoștea cheltuiala de-o cununie sau un botez. Dar nu cununau oameni de rând și nu botezau calici, ca în tinerețe. Tânjeau să se înrudească cu unii mai bogați, mai șefi, mai ștabi. Adică țața Ileana, că el, omul, unde-l puneai, acolo părea că stătea.
Venea la ei vreun cuplu cu întrebarea: aveți buna plăcere să ne cununați sau botezați copilul? Badea Gavrilă, pe loc, zicea că trebuie să vorbească cu muierea, că nu vrea huid în casă, doar știa tot satul ce aprigă și haínă era! Oamenii plecau refuzați, convinși că el a vrut, dar scorpia s-a pus de pricină”.
(Natalia Onofrei)