A fost publicat în Monitorul Oficial decretul prezidențial prin care starea de urgență, instituită luna trecută în urma declanșării pandemiei COVID-19, se prelungește cu încă o lună. Dar asta nu înseamnă că lucrurile sunt bătute în cuie. Din contră, există semnale că, în Parlament, decretul vă fi contestat și ar putea să fie respins. Contestatarii prelungirii stării de urgență având și argumente, de natură juridică și pragmatică, pe care își sprijină poziția. Normal, în această situație, președintele Klaus Iohannis va trebui să renunțe la soluția dură. Fiind de preferat să poarte discuții cu entitățile reprezentative ale mediului politic și cu specialiștii pentru a ajunge la o soluție viabilă și cu un minim de costuri sociale. Respingerea decretului prezidențial de azi este, deocamdată, o ipoteză, fiindcă și susținătorii ideii de a se prelungi pentru încă o lună starea de urgență au argumentele lor. Să așteptăm, deci, votul din Parlament și mai discutăm…
Despre ce anume să discutăm? De exemplu, să discutăm despre ce se va întâmpla, aici în patria Mioriței, după 15 mai, adică începând de a doua zi după ce vom ieși din regimul stării de urgență. Discuție care nu reprezintă, în nici-un caz, o tentativă de a abate atenția de la impactul social al ordonanțelor militare și pe care, dimpotrivă, o consider ca o invitație la un dialog despre care vor fi problemele fierbinți cu care ne vor confrunta după ce coronavirusul se va retrage, treptat-treptat. Probleme multe și foarte grele, care se acumulează, zi de zi, dar despre care nu ne-am făcut timp să discutăm.
Că nu ne-am făcut noi, talpa țării, vreme pentru ele, asta ar mai fi cum ar mai fi. Numai că de ele nu dau semne că s-ar fi ocupat guWERNanții, aflați în exercițiul funcțiunii, deși, la drept vorbind, în mandatul lor s-au acumulat și ei ar fi trebuit să pună osul la treabă pentru a le căuta soluții. Nu am să fac o listă extinsă a acestor bombe cu ceas, dar, fie și la o sumară trecere în revistă, menționez câteva dintre ele, fără a le pune într-o ierarhie.Mă refer,așadar la:a.creșterea alarmantă a prețurilor la produsele absolut necesare traiului de zi cu zi, precum și la medicamente sau la servicii;b. numărul tot mai mare de persoane aflate în șomaj tehnic(peste 1 milion, după estimări);3. numărul, și el tot mai mare , al companiilor închise sau aflate în pragul falimentului. Iar dacă vom adăuga și faptul că, în pofida asigurărilor date cam cu o jumătate de gură de autorități, locuitorii satelor românești nu au voie să meargă la câmp pentru a efectua lucrările agricole de primă urgență- realitate ale cărei consecințe le vor resimți la toamnă și după aceea-, sunt convins că veți de acord să punem cu voce tare această întrebare care a făcut carieră imediat după șocul crizei din anul 2008: „acum este criză, dar, după criză, ce va urma?”
Din păcate, vorba unui, pe vremuri, foarte gustat post de televiziune „stați puțin, că asta nu e totul”,la orizont se profilează o altă criză cel puțin tot atât de gravă Criză asupra căreia a avertizat președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, și anume că speranțele unor salarii mai mari și, cu atât mai mult, promisiunea măririi cu 40% a pensiilor, sunt totalmente nesustenabile. Fie numai aceste câteva(să le spunem?) amănunte și tot a trebui să ne pună serios pe gânduri și să ne facă să citim cu maximă atenție această predicție pe care Adrian Năstase a făcut-o, foarte recent în dialogul televizat cu Ion Cristoiu. Citez: „România riscă să intre nu doar în recesiune generală, ci și într-o criză internă care să genereze efecte sociale”. Sintagma „efecte sociale” putând fi tradusă, bineînțeles, prin: o crescândă nemulțumire la scară de masă urmată de proteste în stradă, dezordine și instabilitate. Efecte sociale pe care, după cum aprecia Adrian Năstase „începem să le vedem”. Menționând, totodată, că „ele se vor amplifica”.
Foarte adevărat, plutește în aer o stare de tot mai puternică nemulțumire colectivă, pe care nu se mai tem să și-o asume un număr tot mai mare de oameni care își varsă amarul pe canale de socializare. Iar, dacă, mai sunt și unii care nu își dau drumul la gură pe social media (sau își văd opiniile cenzurate de către administratorii unor anumite canale de socializare paginilor),atunci discutați, vă rog, în formatul prevăzut de ordonanțele militare, cu rude, cu colegi sau cu prieteni și vă veți convinge că așa stau lucrurile. Deocamdată, producându-și efectele rigorile instituite prin regimul stării de urgență, marșurile de protest și mitingurile nu pot avea loc. Deocamdată, însă!...
Și nu că aș vrea să lansez un scenariu-bombă, dar, deși nu cred că amenințarea protestelor de stradă a fost rațiunea suficientă a prelungirii stării de urgență, nu pot exclude nici supoziția că acest sumbru spectru îi va fi determinat, fie și în subconștient, pe președintele Klaus Iohannis și pe guWERNanți, să decidă o lună în plus de carantină la scară națională.
Există,așadar, toate motivele pentru a urmări cu maximă atenție modul în care societatea românească se va comporta atât în perioada de prelungire a stării de urgență cât și după ridicarea restricțiilor regimului Lockdown. În noțiunea ,,comportament’’ incluzând manifestările pe care, mai înainte, le-am menționat atunci când am examinat sintagma ,,criză internă’’ pusă în discuție de Adrian Năstase. Și anume, o nemulțumire crescândă și proteste de stradă. Reacții de protest pe care, repet și întăresc, ar fi de dorit să nu le provoace pasivitatea sau, mai rău, incompetența guWERNanților, dar care nu este exclus să apară în lipsa unor soluții viabile, cu efecte benefice asupra mediului economic și social.
Motiv pentru care,la finalul acestor notații, am ținut să readuc în actualitate o cugetare a eminentului om politic, Helmut Schmidt, fost cancelar federal al Germaniei : „În vremuri de criză, se face dovada caracterului!”