De adolescentă, Maria Tănase avea o aură de farmec în stare să acapareze interesul celor din jur, îi atrăgea şi cu vocea ei gravă, dar şi cu sufletul ei ca floarea de “nu-mă-uita”. Un domn atras şi el de “gravitaţia” Mariei l-a rugat pe marele folclorist Hary Brauner să o asculte, dar bruneta subţirică cu ochi misterioşi nu a rupt gura târgului. Admiratorul Mariei a insistat să îi mai acorde specialistul în muzică un al doilea test. Maria s-a aşezat pe covor şi a purces să-şi depene copilăria din mahalaua Cărămidarilor, alături de tatăl ei, olteanul care vindea bragă şi şerbet în Cişmigiu. Brusc, Maria a curmat istorisirea şi a început să cânte, aşa stând ciucită. Profesorul de folclor a rămas cu gura căscată de uimire, cântul Mariei avea un zbor atât de înalt, de parcă despica norii. “Cine iubeşte şi lasă”, “Mi-am pus busuioc în păr”, “Şi-ncă o dată, măi băieţi, hoop ş-aşa”, izbucnea spre genialitate glasul Măriei noastre. Susţinerea Mariei Tănase încă de la 18 ani de către profesorul evreu Brauner i-a deschis drumul spre succesul teribil de trei decenii, dar a atras şi antipatia legionarilor. Şeful serviciilor secrete, Cristescu, s-a îndrăgostit şi el de strălucitoarea Maria şi a protejat-o. La rândul ei, cu suflet generos, Maria i-a încurajat în cariera de cântăreţi pe tinerii ambiţioşi. L-a auzit pe o scenă din Târgovişte pe tinerelul frumos şi cu glas dulce, pe Ion Dolănescu, şi i-a deschis calea spre afirmare. A cucerit-o şi tenacitatea lui Dolănescu, băiat sărac de la ţară, care alerga pe o bicicletă rablagită prin comună făcând injecţii şi adunând bănuţ lângă bănuţ pentru a-şi cumpăra o ie şi a face rost de cântece de la lăutarii bătrâni. Măria a înlăturat hopurile şi din calea ţigănuşului uscăţiv, dar doldora de talent, Fărâmiţă Lambru, care a însoţit-o pe scenă cu acordeonul lui măiastru.