În buna tradiție guvernamentală românească, autoritățile s-au repezit acum să vină în fața opiniei publice cu o listă de investiții care să fie demarate în regim de urgenţă în judeţele Galaţi şi Vaslui, în principal proiecte privind amenajări hidrotehnice cu caracter nepermanent, cu rolul de a proteja comunele, printre acestea numărându-se şi finalizarea barajului de la Suhurlui. De ce au trebuit să aștepte inundațiile de acum ca să își aducă aminte că e nevoie să fie făcute aceste investiții în regim de urgență nu s-a mai obosit nimeni să explice. Barajul de la Suhurlui, pe care acum Guvernul spune că vrea să-l finalizeze, este încă o mostră a modului pompieristic în care acționează autoritățile.
Acum se va face un studiu de fezabilitate pentru pentru finalizarea proiectului privind acumularea hidrotehnică de la Suhurlui, menit să protejeze toate localitățile în aval pe râul Suhu și pe râul Geru. Vorbim despre un proiect demarat înainte de 1989 și oprit la începutul anilor ’90, fiind considerat prea costisitor. O decizie care astăzi s-a dovedit o eroare strategică extrem de costisitoare. De fapt, acest lucru mai fusese demonstrat și în 2013, când localitatea Suhurlui a fost distrusă de o altă viitură. La vremea respectivă, specialiștii au spus că dacă acumularea de la Suhurlui ar fi fost funcţională, s-ar fi putut evita inundarea localităţii. Evident, și atunci Guvernul a promis că va interveni pentru finalizarea lucrărilor, dar totul s-a oprit la simple promisiuni. Peste ani însă, natura a lovit din nou, iar un nou guvern promite măsuri rapide.
Guvernul vrea să finalizeze în regim de urgență problema acumulării de la Suhurlui, dar în ultimii ani această investiție nu și-a făcut loc pe lista proiectelor pentru investiții publice.
Ce înseamnă acumularea de la Suhurlui
Barajul din Câmpia Suhurluiului este situat lângă cele două comune gălățene grav afectate de inundații, Pechea și Slobozia Conachi.
Amenajare hidrotehnică Suhurlui avea rolul principal de a asigura apă pentru irigarea terenurilor agricole din județul Galați, iar cea mai mare parte a apei era pompată din Dunăre. Asta ar fi permis ca acumularea să irige o suprafață de circa 60.000 de hectare. Ea era proiectată să aibă o capacitate de 200 de milioane de metri cubi. O capacitate foarte mare, în condițiile în care barajul Vidraru înmagazinează 320 de milioane de metri cubi. Construcția barajului a început în 1975 și a costat circa un miliard de dolari la acea vreme. Proiectul avea termen de finalizare anul 1992, dar în 1990 lucrările au fost sistate, cu toate că erau finalizate în proporție de 70%. Pentru realizarea lui s-au făcut lucrări foarte mari. De exemplu, a fost excavat un deal, ceea ce a însemnat 50 de milioane de metri cubi de pământ. Lacul urma să aibă o suprafață de 1.000 de hectare, cu adâncimea de 50 de metri. Pentru realizarea lui au fost mobilizate mii de utilaje și o resursă umană impresionantă. În următorii ani după închiderea șantierului, el a fost lăsat pradă hoților. Și s-a furat pe rupte tot ce s-a putut, de la fier, la pavele, tot ce a putut fi smuls și cărat a dispărut rapid. Astăzi au mai rămas doar ruinele a ceea ce ar fi trebuit să fie barajul de la Suhurlui.
„România este o țară predispusă la inundații. Cea mai distrugătoare inundație de după 1900 a avut loc în 1926 și a provocat aproximativ 1.000 de decese. În perioada 1960 - 2010, au avut loc aproximativ 400 de inundații majore și au fost înregistrate 237 de victime (6,6 victime/eveniment, în medie). Zona râului Siret a generat cel mai mare număr de victime (140). Istoricul mai recent al inundațiilor din România arată impactul negativ major al acestui fenomen asupra oamenilor și bunurilor: inundațiile din 2005 și 2006 au afectat peste 1,5 milioane de persoane (93 de morți), au deteriorat o parte importantă a lucrărilor de apărare și au provocat pagube numai la lucrările hidrotehnice estimate la peste două miliarde de euro. În baza unei evaluări naţionale a riscurilor în România, inundațiile sunt unele din cele mai distrugătoare pericole, având un nivel de impact mediu (fizic, economic și socio-psihologic), cu o probabilitate medie de apariție. Între țările din bazinul fluviului Dunărea, se estimează că România va fi cea mai afectată de schimbările climatice în general. După inundațiile catastrofale din anii ’70, România a început să investească masiv în infrastructura de apărare împotriva inundațiilor și a pus la punct un sistem de management al riscului la inundații. Infrastructura de apărare constă dintr-o rețea de diguri, acumulări permanente și nepermanente, poldere, canale de derivații și noduri hidrotehnice”.
din Planul de Management al Riscului la Inundații
Banca Mondială a vrut continuarea proiectului
Finalizarea proiectului a fost pasată de la an la an, și abia în 2007 investiția este repusă pe tapet. În acel an, Banca Mondială anunța că va finanța un studiu de fezabilitate pentru barajul Suhurlui și a semnat cu partea română un acord în acest sens. În program se aflau reabilitarea sistemelor de irigaţii de pe Terasa Tecuci-Nicoreşti (10.000 ha) şi Sadova-Corabia (40.000 ha), dar şi elaborarea până la sfârşitul lui 2007 a studiilor de fezabilitate pentru alte cinci sisteme de irigaţii, Terasa Covurlui, cu cele 60.000 ha ce urmau să fie irigate din lacul de la Barajul Suhurlui, precum şi sistemele de la Terasa Viziru, Terasa Brăilei şi alte două zone din Banat. Acordul nu a fost dus până la capăt.