In jurul anului 500 AD, pe când Imperiul Roman ceda în faţa invaziei hunilor şi vandalilor, în zonele rurale bavareze s-a petrecut ceva foarte ciudat. Cătune adormite, populate de ţărani blonzi cu ochi albaştri, au fost brusc inundate de femei stranii care aveau ochi căprui, pielea mai întunecată şi cranii foarte alungite care fuseseră strânse în bandaje sau între plăci din lemn din copilărie.
Un studiu al ADN-ului noilor venite sugerează că femeile au călătorit sute de kilometri, din zonele invaziilor sângeroase din est, pentru a stabili căsătorii strategice cu localnicii. Cu alte cuvinte, ele erau o nadă. Descoperirea ar putea determina o reconsiderare a Europei medievale, după cum spune Joachim Burger, paleogenetician la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.
Versiunea acceptată şi predată la orele de istorie din şcoală susţine că barbarii au năvălit din Eurasia şi au distrus totul în cale. Dar dacă se poate considera că acest loc izolat din Germania rurală are vreo relevanţă, s-ar putea ca Europa post-romană să fi fost un creuzet al popoarelor, în care femeile nu au ezitat să traverseze jumătate de continent pentru a clădi o alianţă geopolitică şi a-şi lua soţi bavarezi.
„Aceasta este cea mai dinamică perioadă prin care am trecut în istoria europeană”, a spus profesorul Burger. „Imaginaţi-vă că avem această populaţie foarte blondă, cu ochi albaştri, şi aceste femei foarte exotice. Ele au pielea foarte pigmentată şi au capetele acestea foarte ieşite din comun care seamănă cu al lui Nefertiti şi...............