Investitorul sau acţionarul care doreşte să investească într-o societate din România şi să primească un beneficiu ulterior, va credita acea societate cu o sumă de bani. În acest sens, poate încheia un contract de împrumut sau de furnizare produse, document care nu îi va garanta însă că îşi protejează (securizează) investiţia.
Pentru a fi sigur că recuperează banii plasaţi, investitorul are nevoie de un contract de garanţie. De regulă, un investitor, un acționar majoritar sau minoritar are mai multe posibilități de a investi capital într-o companie. Modalitatea clasică este de a credita efectiv cu o sumă de bani respectiva societate sau de a cumpăra părți sociale. Există însă și posibilitatea de a încheia cu societatea în cauză un contract prin care se angajează să plătească în avans anumite sume în schimbul cărora să primească bunuri sau servicii prestate de respectiva societate. Aceste investiții pot fi securizate prin intermediul contractelor de garanţie, care pot lua multiple forme.
Multe societăţi debitoare intră în insolvenţă, îşi vând activele sau îşi cesionează părţile sociale. Apar şi situaţii când pur şi simplu acţionarii nu mai pot fi contactaţi. În aceste cazuri, investitorul poate încerca să meargă în instanţă pentru a-şi recupera prejudiciul. Procesul poate dura însă câţiva ani, iar ulterior instanţa emite o hotărâre executorie. Însă, în multe cazuri, până este dată sentinţa, activele firmei sunt înstrăinate, şi nu mai există nimic de executat. Astfel, nu este suficient un simplu contract de furnizare bunuri şi servicii, ci este indicat ca, înainte de a pune la punct tranzacţia, să fie încheiat un contract de garantare, adică de protejare a investiţiei.
Contractele de garantare presupun instituirea unei ipoteci asupra bunurilor firmei debitoare, acestea putând fi bunuri mobile sau imobile.
Avantajele contractului de garantare
Încheierea unui contract de garantare conferă investitorului calitatea de creditor garantat. De exemplu, dacă societatea debitoare intră în insolvenţă, investitorul este primul care se îndestulează. Contractele de garanție constituie titluri executorii, aspect extrem de important în recuperarea investiției. Prin urmare, dacă debitorul nu respectă prevederile contractului de investiţie, creditorul nu mai trebuie să se adreseze instanţei pentru a obține un titlu executoriu. Asta deoarece contractul de garanţie este asemănător celui de credit bancar şi permite investitorului să execute direct bunul, după obținerea încuviinţării din partea instanţei (procedură ce durează maximum două săptămâni).
Radu Pavel, managing partner al societăţii de avocatură Pavel,
Mărgărit şi Asociaţii