Klaus Werner Iohannis, plecat prin Europa cu nevasta de mână, va descoperi, precum Columb, o lume nouă, cu probleme infinit mai complicate decât legile Justiției pe care le-a semnat la plecarea din București. Pentru a-i atenua șocul depărtării de țară, diasporenii rezistenți au scandat sub Columna lui Traian lozincile dragi președintelui. Odată intrat în discuțiile cu partenerii strategici de la Roma, KWI va lua contact cu liderii care au intrat în conflict deschis cu instituțiile de la Bruxelles prin politicile populiste sadea. Răscoala guvernului de 5 stele împotriva regulilor deficitului bugetar va fi judecată în această săptămână la Comisia Europeană și la Banca Central Europeană. Situația fragilă a sistemului financiar-bancar italian a fost adusă zilele trecute în fața reuniunii anuale a FMI de Mario Draghi, președintele BCE. Băncile italiene, verigile slabe ale sistemului din zona euro, au pierdut în ultimele luni circa 30 la sută din capitalizare, iar guvernul este obligat să rostogolească uriașa datorie publică plătind dobânzi tot mai mari la titlurile de stat. Dacă adăugăm și intransigența noului guvern italian faţă de imigranți - implicit fiind vizați și cei 1,2 milioane de români aflați în Italia -, avem un tablou mai complet al realităților în care a plonjat KWI după ce a trecut țanțoş pe covorul roșu de la Quirinal. Ce va înțelege lentul Iohannis din ghemul de contradicții care fac din moștenitorii Tratatului de la Roma noua mare problemă a UE? Cum le va prelua în calitatea de viitor lider la președinția rotativă a Consiliului European? Dacă ar fi citit memoriile lordului Halifax, ar fi reținut efectul devastator pentru Europa decurs din poziția acestuia după întâlnirea cu Hitler - „Naționalismul și rasismul sunt niște forțe puternice, dar eu nu le consider împotriva naturii, și nici imorale”.
După etapa italiană, pentru alte trei zile (17-19 octombrie), Iohannis - singur sau cu doamna - se mută la Bruxelles, unde dă de alte subiecte pentru care ar avea nevoie de multe cunoștințe. Brexitul va fi subiectul principal al Consiliului European, urmat de două reuniuni cu pronunțat caracter economic - un Eurosummit, la care suntem primiți ca observatori, și parteneriatul Asia-UE. Intrarea în ZE (Zona Euro) pare chiar mai complicată decât admiterea în Schengen, pas pe care nu putem să-l facem. Cât despre colaborarea economică a României cu Asia, putem parafraza versul celebru în „La trecutu-ți mare, lamentabil viitor”.