Acesta a fost inițial președintele Frontului Salvării Naționale (FSN), care a înlocuit Partidul Comunist Român (PCR). În ianuarie 1990 s-a aflat în fruntea Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), iar la alegerile din 20 mai 1990 a fost ales președinte al României. Deoarece noua Constituție nu fusese votată, Ion Iliescu s-a folosit ulterior de această lacună legislativă pentru a obține trei mandate la conducerea țării.
Constituția din 1991 a stabilit că un cetățean român poate obține maximum două mandate de președinte.
Prin urmare, Ion Iliescu a fost șef al statului în perioada 1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004.
El a fost apoi trimis în judecată în dosarul Revoluției iar executivul a cerut în justiție anularea certificatului de revoluționar.