Astăzi urmează să fie difuzate public alte câteva deciziile CEDO în procese deschise împotriva statului român de nume bine-cunoscute. Ieri, Ion Țiriac a aflat că judecătorii de la Strasbourg nu i-au dat nici ei satisfacție în plângerea depusă în urmă cu șase ani după ce în România pierduse pe linie procesele împotriva unui ziarist care ridica problema impozitelor fentate de magnați. În lista rău-platnicilor era menționat și Ion Țiriac, acționar al unor societăți care datorau statului 5,9 milioane de lei. În 2010, după ce a apărut articolul respectiv, Țiriac cerea daune de 130 de mii de euro, dar nicio instanță, de la tribunal până la Înalta Curte, nu a considerat că i-a fost șifonat prestigiul. La CEDO, cererea admisă insista pe poziția socială și notorietatea reclamantului - fostă glorie a tenisului, fost președinte al Comitetului Olimpic Român, președinte al Federației Române de Tenis, persoană plasată pe locul trei în clasamentul averilor din România. Asta nu a schimbat însă aprecierea Curții Europene a Drepturilor Omului, care a considerat perfect corecte deciziile judecătorilor de la București în cazul Țiriac. Hotărârea CEDO cred că trebuie interpretată pe un plan mai larg prin semnificația ei pentru presa de investigație, care este astfel încurajată să pătrundă, să interpreteze cu mijloace proprii și să difuzeze informațiile incomode despre oficialități și persoane publice. Motivația Curții este relevantă în acest sens, acceptându-se pentru ziariști dreptul de a privi spre persoanele publice cu mult curaj, trecând peste bariera ridicată de acestea sub motivul protecției vieții private.
Este interesant să vedem deciziile CEDO în cazurile Tender și Monica Iacob Ridzi. Tender a deschis acțiunea de fapt pentru prejudicii aduse de statul român companiei Tender SA. Doamna Ridzi, politician cu mare suprafață la un moment dat, ajunsă ministru al Tineretului și Sportului, a căzut pe „bec” după scandalul de presă declanșat prin folosirea banilor publici în campanii de imagine în folosul fiicei lui Băsescu, celebra EBA, care urmărea un post de europarlamentar. EBA a ajuns la Bruxelles și la Strasbourg, unde a avut „prestații” antologice, dar Ridzi a intrat în pușcărie, condamnată la 5 ani de închisoare. Ovidiu Tender a fost și el subiectul presei de investigație, care a dezvăluit nu atât complicațiile afacerilor, cât relațiile cu personaje politice și interese susținute de serviciile secrete, exponente ale statului. Și Tender a fost condamnat la mulți ani de pușcărie, dar indirect, prin firma lui, a atacat la CEDO statul român. Așteptăm deciziile care pot confirma și ele câtă dreptate au avut ziariștii în tratarea celor două personaje.