Rezultatul alegerilor din Germania nu a arătat un mare câștigător. Cele două mari partide - social democrații și creștin-democrații - au scoruri apropiate, fiind departajate de mai puțin de 2 procente. Se va forma o coaliție pentru guvernare, în care verzii și liberalii se vor putea asocia fie pe culoarul din stânga, fie pe dreapta, fără a exista surprize sau „trădări”. Sunt de remarcat prezența ridicată la vot - de 77 la sută - și absența unor excese de bucurie, la victorioșii din SPD, sau de desconsiderare a adversarilor politici. În fața rezultatului strâns, niciun competitor nu a reclamat, după închiderea urnelor, că a fost fraudă electorală. Cine va fi cancelarul care să-i ia locul Angelei Merkel? Logica l-ar desemna pe Olaf Scholtz, reprezentantul SPD, să conducă guvernul de coaliție, dar sunt și alte formule care pot da alte variante de cancelar. Scholtz a fost vicecancelar și ministru de finanțe în marea coaliție condusă de Merkel, impunându-se în fața nemților ca omul care a gestionat casieria federală, alimentată cu 400 de miliarde de euro pentru a depăși criza economică produsă de pandemie. Interesante sunt și rezultatele alegerilor din Berlin, orașul-stat, cu propriul parlament și executiv, unde social-democrații și verzii au o colaborare clară. În capitala Germaniei s-a desfășurat în paralel și un referendum privind naționalizarea marilor companii imobiliare. Berlinezii au votat, cu o largă majoritate, pentru exproprierea societăților care au în proprietate mai mult de 3.000 de apartamente. Prin acest vot se deschide calea pentru a naționaliza circa 240 de mii de apartamante, care formează în Berlin o piață speculativă în care prețul chiriilor s-a dublat în ultimul deceniu. Într-o țară în care proprietatea privată pare sacră, iată, sunt mecanisme democratice de reglare a pieței, inclusiv prin naționalizări cuindemnizații, impuse prin vot popular.
Trecând la „oile noastre” care pasc doar scaieții de pe câmpurile arse ale democrației românești, vedem cum geambașii de turme pregătesc un alt guvern. Palatul Victoria au devenit un fel de haltă de protocol, în care sunt plasați premieri cu suflu scurt, care nu au timp să afle pe unde sunt puse toate butoanele, darămi-te să și mai apese pe ele. Ludovic Orban a făcut declarații explozive după ce a fost răsturnat de la șefia PNL, cum apreciază el, printr-o lovitură de partid. Amestecul lui Iohannis nu doar în bucătăria alegerilor, ci și la scenă deschisă pentru a-l impune pe Cîțu au transformat congresul liberalilor într-un ospiciu greu de controlat. Orban a reclamat cu vehemență și „lucrătura” serviciilor de informații care și-au plasat influencerii în punctele decisive. În premieră, un om politic cu o funcție de vârf - el este președintele Camerei Deputaților - propune explicit ca CNSAS să se ocupe mai bine de actualii colaboratori ai serviciilor și nu de dosarele fără relevanță ale trecutului. Pe scena politică se joacă într-un festival non-stop, cu mască și fără mască, piesele trimise din tufișurile prost camuflate. Actorii care se înghesuie să prindă un rol, chiar și de figurant, sunt însă atât de numeroși încât au început să-și pună tălpi. Nici chiar sfatul moștenit din trecut - „Mai răspândiți, tovarăși!” - nu mai are efect la o asemenea densitate.