Marea Neagră ar putea deveni o nouă Mare a Nordului în ceea ce priveşte rezervele de petrol şi gaze, însă, pentru exploatarea lor, cadrul fiscal trebuie să fie echilibrat, astfel încât să câştige şi statul, şi societatea, şi companiile, este concluzia unui studiu realizat la solicitarea Federaţiei Patronale de Petrol şi Gaze (FPPG). Autorii acestuia atrag atenţia că este necesară impunerea unui mecanism de deduceri şi de stabilire a bazei impozabile care să nu descurajeze investitorii.
Potenţiala creştere a fiscalităţii în România are loc în contextul în care ţările vecine (Kazahstan, Ucraina) îşi măresc competitivitatea prin reduceri de taxe şi impozite pentru sectorul offshore. Mai mult, această propunere, care a fost deja adoptată în Senat, iar în această săptămână ar urma să intre în dezbaterea Camerei Deputaţilor, vine pe fundalul unei fiscalităţi petroliere deja crescute în România.
Grad crescut de impredictibilitate
Recenta propunere legislativă privind activitatea petrolieră offshore (Legea offshore) a crescut semnificativ gradul de impredictibilitate şi a diminuat competitivitatea cadrului de reglementare. Din punctul de vedere al fiscalităţii, propunerea legislativă introduce, pe lângă redevenţe, un impozit progresiv pe venit, în funcţie de preţul gazelor naturale, se precizează în documentul amintit. Totodată, prevede o limită a deductibilităţii investiţiilor de 60% din venitul «suplimentar» rezultat din vânzarea gazelor între diferite intervale de preţ", se mai arată în documentul citat. Mai mult, mecanismul de deduceri şi de stabilire a bazei impozabile descurajează investiţiile, întrucât nu prevede deductibilitatea cheltuielilor făcute predominant înainte de începerea producţiei, ci se limitează la investiţiile din luna în care se realizează veniturile suplimentare, fără o modalitate de reportare. De asemenea, din baza impozabilă nu sunt scăzute redevenţele, aşa cum este cazul în practica internaţională.
Modificarea aduse cadrului fiscal offshore propulsează România pe poziţia a doua, după nivelul de taxare, între ţările regiunii extinse a Mării Negre, după Azerbaidjan şi înaintea Kazahstanului, Turciei, Ucrainei şi Bulgariei.