În doi ani şi două luni de când a câştigat alegerile, cu cel mai important scor din istoria sa, Partidul Social Democrat a făcut cel puţin zece concesii majore atât sistemului, cât şi principalului său adversar politic, Klaus Iohannis. Numiri de premieri, de miniştri, ordonanţe de urgenţă sau legi esenţiale pentru repunerea în matca constituţională a instituţiilor de forţă, tăierea bugetelor serviciilor secrete sau aplicarea legislaţiei în cazul mişcărilor neautoriazate şi violente de stradă sunt doar câteva dintre măsurile anunţate de PSD că vor fi implementate, dar pentru care partidul aflat la guvernare a cedat, în mod inexplicabil, absolut necondiţionat.
De la refuzul, fără justificare, al lui Klaus Iohannis, din decembrie 2016, de desemnare a propunerii făcute de majoritatea PSD-ALDE pentru funcţia de premier a lui Sevill Shhaideh, până la bugetul de stat pe anul 2019, PSD a făcut o serie de concesii inexplicabile, abdicând de la dezideratele pe care le-a anunţat, prin toţi comunicatorii, atunci când aceştia se refereau la bătălia pentru reinstaurarea normalităţii în România.
Acceptarea, fără a lua absolut nicio măsură, a refuzului nominalizării lui Shaidehh la Palatul Victoria şi propunerea succesivă a doi premieri agreaţi de preşedinte, Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, reprezintă debutul seriei de concesii făcute de PSD. Concesii care, în loc să se soldeze cu o însănătoşire a raporturilor dintre Palate, au accentuat, în realitate, războiul politic din România. După acceptarea faptului că nu şi-a putut impune primul premier, coaliţia a dat înapoi şi în ceea ce priveşte OUG 13/2017, retrasă după adoptare, ca urmare a faptului că Iohannis a îmbrăcat celebra geacă roşie şi s-a pus în fruntea protestelor neautorizate din februarie 2017, proteste care au născut artificial mişcarea #rezist. Deşi CCR a decis că DNA şi Parchetul General au încălcat Constituţia atunci când au anchetat adoptarea acestei OUG, măsurile prevăzute în acest act normativ nu au fost reimplementate.
Încălcarea Constituţiei, nesancţionată politic
Anul trecut, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin decizie definitivă, că protestele neautorizate sunt interzise. Cu toate acestea, puterea politică nu a implementat nicio măsură care să descurajeze astfel de mişcări, acceptând, în mod tacit, atacurile pe care preşedintele României le-a făcut la adresa forţelor de ordine. Deşi, de mai bine de doi ani, există informaţii documentate, apărute în presă, cu privire la modul în care sunt organizate şi finanţate aceste proteste neautorizate, atât în mediul online, cât şi în spaţiul public, unele acţiuni cunoscând chiar accente violente de natură fizică şi verbală la adresa unor parlamentari sau şefi de instituţii publice, iniţiativele legislative formulate de parlamentarii Liviu Pleşoianu şi Şerban Nicolae cu privire la transparentizarea surselor de finanţare ale ONG-urilor zac, şi la această oră, neluate în seamă.
Alte concesii pe care PSD le-a făcut şi continuă să le facă, din motive de oportunitate politică, sunt legate de nesancţionarea, în niciun fel, a încălcării în mod repetat a Constituţiei de către preşedintele Klaus Iohannis. Au trecut aproape patru luni de când ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a cerut demiterea lui Augustin Lazăr din fruntea Parchetului General. O decizie precedentă a CCR, în cazul Kovesi, a arătat, fără echivoc, că preşedintele este obligat să semneze decrete care privesc asemenea propuneri. Iohannis nu a făcut-o, iar PSD a acceptat acest lucru.
Jocul neconstituţional cu refuzul de a remania doi miniştri, apoi de a numi, la propunerile repetate formulate de premier, a miniştrilor la Dezvoltare Regională şi Transporturi, nu a fost atacat cu conflicte juridice de natură constituţională, sau cu suspendarea din funcţie a preşedintelui, cu toate că mai mulţi comunicatori ai PSD au anunţat public că acesta este pasul de urmat. Consecinţa este aceea că, în loc de sesizarea CCR şi de obligarea preşedintelui să-şi respecte prerogativele constituţionale, PSD a decis, prin vocea Olguţei Vasilescu, să facă o nouă concesie, prin retragerea fostului ministru al Muncii de pe lista candidaţilor.
Măsuri anunţate, dar neimplementate
Mult anunţatele OUG-uri cu privire la amnistie şi graţiere, la repunerea în termen a persoanelor condamnate de completurile de cinci judecători de la ÎCCJ constituite ilegal sunt alte amânări nejustificate. La care se adaugă faptul că, în ciuda unor proiecte referitoare la diminuarea drastică a fondurilor serviciilor secrete, în special a bugetului SRI, proiectul de buget ieşit din Guvern pentru anul 2019 arată o supradimensionare a acestor bugete. Chiar şi după ce Liviu Dragnea a cerut tăierea acestor fonduri şi realocarea lor către Sănătate, amendamentele preşedintelui PSD au fost “ajustate” în comisiile parlamentare, iar SRI, de la o tăiere a bugetului de 450 de milioane de lei, s-a ales, se pare, cu o diminuare de doar 150 de milioane de lei.