Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), demențele, care includ boala Alzheimer, boala Parkinson și demența vasculară, reprezintă a șaptea cauză de deces în lume și se numără printre primele cauze de dizabilitate. De asemenea, datele OMS sugerează că, la nivel global, sunt aproximativ 55 de milioane de persoane afectate de demență, număr care, conform estimărilor, va ajunge la 75 de milioane în 2030 și la aproximativ 132 de milioane până în 2050! „Când citim aceste cifre, ne poate cuprinde un sentiment de frică și anxietate. Conform unui articol apărut în Corriere Salute în septembrie 2023, declinul cognitiv, adică pierderea abilităților şi a capacităţilor mintale, pare să fie, dintre bolile asociate cu vârsta, cea care sperie cel mai mult. Pierderea contactului cu realitatea, neputinţa de a recunoaşte membrii familiei sau incapacitatea de a-ţi aminti şi de a-ţi urma propriile obiceiuri zilnice sunt fenomene înfricoșătoare, la care doar gândindu-ne simţim un gol în stomac sau chiar panică, mai ales dacă am avut parte în apropierea noastră de experienţe similare, poate cu vreun membru al familiei”, menționează dr. David Della Morte Canosci într-o lucrare captivantă: „Lupta contra timpului. Algoritmul longevității…” (Editura Trei, 2025).
Abilități cristalizate și fluide
Pe firul întins de dr. David Della Morte Canosci: „În general, putem clasifica abilităţile cognitive în abilităţi cristalizate şi abilităţi fluide. Abilităţile cristalizate se referă la acele deprinderi şi amintiri care derivă din elaborări ale trecutului şi deci constituie o cunoaştere dobândită, precum lectura, principiile matematice şi istorice de bază, cuvintele care fac parte din vocabularul nostru şi toate acele cunoştinţe care au fost elaborate şi structurate în trecutul nostru, fiind fixate în minte. Abilităţile fluide, în schimb, se referă la capacitatea de a elabora şi transforma informaţiile în timp real pentru a rezolva nişte probleme care survin acum. Acestea reflectă, aşadar, starea noastră mentală actuală. Se spune că bătrânii au o memorie pe termen lung bună, dar adesea tind să şi-o piardă pe cea pe termen scurt. În realitate, ceea ce pierd sunt abilităţile fluide, în timp ce şi le păstrează pe cele cristalizate. S-a demonstrat prin studii ştiinţifice cum, într-o stare de îmbătrânire fiziologică, de la 60 la 80 de ani, se observă o îmbunătăţire a abilităţilor cristalizate (a memoriei pe termen lung) şi o reducere semnificativă a celor fluide”.
Spectrul demenței
În acelaşi articol din Corriere Salute citat anterior se relatează că cel puţin 40% dintre cazurile de demenţă depind de ceea ce numim drept factori de risc modificabili, sau, cu alte cuvinte, acei factori care depind de alegerile noastre şi asupra cărora putem acţiona, cum ar fi stilul de viaţă sau dieta. „În consecință - sesiza dr. David Della Morte Canosci -, pornind de la premisa că există o componentă genetică şi în bolile cognitive, în termeni de moştenire şi predispoziţie la risc, se pot face multe dacă ne concentrăm pe ceea ce este modificabil în cursul vieţii noastre. Din procentul de 40% de demenţe care depind de factori de risc modificabili, 8% este atribuit pierderii auzului încă de la o vârstă mijlocie. Auzul este o percepţie senzorială în care subiectul trebuie să perceapă stimulul, să-l elaboreze şi să răspundă. Ca atare, intră în categoria abilităţilor fluide care suferă un declin proporţional cu vârsta; în mod special, acuitatea auditivă începe să scadă după 30 de ani, iar peste 80 de ani, 70% dintre oameni înregistrează o pierdere a auzului în diferite grade. La această pierdere se asociază o reducere a capacităţii de decodificare a limbajului şi de localizare a sunetului, care contribuie la izolarea bătrânilor, având o influenţă importantă asupra declinului cognitiv. Dacă însă am avea mai multă grijă de acest simţ al nostru, prin controale periodice şi eventual prin purtarea aparatelor auditive, procentul de cazuri de demenţă legată de acest factor ar putea să se diminueze considerabil. Un alt factor de risc modificabil este izolarea cu care se confruntă bătrânii și care cauzează 4% dintre demenţele care depind de factorii modificabili”.
Izolarea
Aceste date au fost confirmate de un studiu important, publicat în revista Neurology în 2022, în care autorii au demonstrat o legătură clară între izolare şi/sau singurătate şi riscul de declin cognitiv. „Într-adevăr - conchidea dr. David Della Morte Canosci -, persoanele izolate din punct de vedere social sunt şi cele care prezintă o rată mai mare de demenţă. Condiţia socială de izolare are un impact fizic asupra creierului nostru: rezonanţa magnetică arată o micşorare a structurilor din anumite zone din creier, necesare elaborării gândurilor, memoriei şi învăţării. Pierderea auzului este unul dintre aspectele care determină izolarea. Care sunt celelalte? Cu siguranţă, viteza de elaborare a informaţiilor este încetinită la cei vârstnici şi, în consecinţă, sunt preferaţi tinerii pentru efectuarea anumitor sarcini, de exemplu, la locul de muncă. Un alt factor care contribuie la izolare este alterarea atenţiei, atât a celei selective, legată de capacitatea de concentrare pe anumite informaţii, ignorându-le pe cele mai puţin relevante, cât şi a celei distributive, adică legată de capacitatea de concentrare simultană pe mai multe acţiuni. Bătrânul este perceput ca fiind neatent, incapabil de a desfăşura mai multe acţiuni în acelaşi timp şi, prin urmare, este izolat”.
Putem clasifica abilităţile cognitive în abilităţi cristalizate şi abilităţi fluide. - Dr. David Della Morte Canosci
Acuitatea auditivă începe să scadă după 30 de ani, iar peste 80 de ani, 70% dintre oameni înregistrează o pierdere a auzului în diferite grade.