Fraza expusă mai sus îi aparține psihiatrei Karen Horney, autoarea unui studiu științific care a revoluționat gândirea europeană („Personalitatea nevrotică a timpului nostru” (Editura Trei, 2025). Facem loc, în continuare, argumentelor: „Un pacient care avea inhibiții serioase legate de abordarea femeilor nu era conștient de faptul că este inhibat, deoarece își vedea comportamentul prin prisma ideii acceptate despre sacralitatea femeilor. O inhibiție împotriva formulării de cerințe poate fi pusă ușor pe seama dogmei conform căreia modestia este o virtute; o inhibiție împotriva gândirii critice despre dogmele dominante în politică, religie sau orice alt domeniu de interes poate scăpa atenției și am putea fi complet inconștienți de existența unei anxietăți legate de expunerea la pedeapsă, critică sau izolare. Dar pentru a judeca situația trebuie neapărat să cunoaștem factorii individuali în detaliu. Absența gândirii critice nu implică neapărat existența unor inhibiții, ci poate fi cauzată de o lene generală a minții, de prostie sau de o situație în care convingerile persoanei se potrivesc cu dogma dominantă.”
Tensiune, oboseală, epuizare
În completare: „Oricare dintre acești factori poate explica incapacitatea de a recunoaște inhibiții existente și faptul că psihanaliștilor experimentați le poate fi greu să le detecteze. Dar chiar presupunând că am putea recunoaște toate inhibițiile, nivelul estimat al frecvenței lor ar fi mai scăzut decât în realitate. Ar trebui să luăm în considerare toate acele reacții care, deși nu sunt inhibiții complet dezvoltate, sunt pe cale să culmineze într-o inhibiție. În cazul reacțiilor la care mă gândesc încă suntem capabili să facem anumite lucruri, dar anxietatea legată de aceste reacții exercită anumite influențe asupra activităților în sine. În primul rând, desfășurarea unei activități în legătură cu care simțim anxietate produce o senzație de tensiune, oboseală sau epuizare. De exemplu, o pacientă care se recupera după o teamă de a merge pe stradă, dar care încă avea o doză semnificativă de anxietate pe acest subiect se simțea complet epuizată când făcea o plimbare duminica. Faptul că această epuizare nu era cauzată de vreo slăbiciune fizică este demonstrat prin aceea că putea face treburi casnice grele fără cea mai ușoară oboseală.”
Nuanțe
Tot aici: „Deci anxietatea legată de mersul în aer liber provoca epuizarea; anxietatea era suficient de redusă încât să poată merge pe jos în aer liber, dar încă destul de puternică pentru a o epuiza. Multe dificultăți atribuite în mod obișnuit muncii în exces sunt de fapt cauzate nu de munca în sine, ci de anxietatea legată de aceasta sau de relațiile cu colegii. În al doilea rând, anxietatea legată de o anumită activitate va duce la o afectare a funcției care implică acea activitate. Dacă, de exemplu, cineva are o anxietate legată de a da ordine, atunci le va da cerându-și scuze și într-un mod ineficace. Anxietatea legată de călărit va duce la imposibilitatea de a stăpâni animalul. Gradul de conștientizare variază. O persoană poate fi conștientă că anxietatea o împiedică să îndeplinească sarcinile într-un mod satisfăcător sau poate avea numai senzația că nu este capabilă să facă nimic bine. Apoi, anxietatea legată de o activitate va strica plăcerea pe care aceasta ar aduce-o în absența anxietății. Acest lucru nu este valabil pentru anxietățile minore; dimpotrivă, ele pot adăuga un plus de plăcere. A te da în montagnes-russes cu o oarecare neliniște poate face experiența mai palpitantă, în timp ce a face același lucru cu o anxietate puternică o va transforma într-o tortură. O anxietate puternică legată de relațiile sexuale le va face complet neplăcute, iar dacă nu suntem conștienți de anxietate vom avea senzația că relațiile sexuale nu înseamnă nimic.”
„O inhibiție împotriva formulării de cerințe poate fi pusă ușor pe seama dogmei conform căreia modestia este o virtute.”, Karen Horney, psihiatră
„O inhibiție împotriva gândirii critice despre dogmele dominante în politică, religie sau orice alt domeniu de interes poate scăpa atenției și am putea fi complet inconștienți de existența unei anxietăți legate de expunerea la pedeapsă, critică sau izolare.”, Karen Horney, psihiatră