Autorul sentimentalelor piese „Steaua fără nume”, „Jocul de-a vacanţa”, „Ultima oră”, dar şi a unor romane de păstrat în suflet precum „Accidentul”, „Oraşul cu salcâmi”, Mihail Sebastian, pleacă de acasă şi, în zona Pieţei Unirii, un camion se suie pe el şi-l omoară. Unele voci susţin că dramaturgul de succes pusese un picior jos de pe trotuar, s-a aplecat să-şi lege un şiret şi atunci camionul l-a călcat. În zestrea de genialităţi a poporului se află şi poezia superbă „Moartea căprioarei” a unui poet tânăr, de zbor înalt, Nicolae Labiş. Se anunţa pe firmamentul literaturii române călătoria unui condei de mare candoare, dar şi de atitudine spectaculoasă. Prins în mirajul lumii boeme, dar şi indiferente la viaţa unor scriitori, Labiş începe să iubească prea mult alcoolul, consumă ore şi ore în şuete, adesea sterile, la Capşa, cu o lume avidă să se afle în prezenţa unor oameni de cultură excepţionali. După o astfel de seară mustind de băutură, Nicolae Labiş alunecă pe gheaţa unui refugiu de tramvai, este târât de tramvaiul în mişcare şi accidentat grav. Moare după o săptămână de suferinţă, pe un pat de spital. În timp ce o infecţie nemiloasă îi cotropea fiinţa, Labiş dictează o poezie impresionantă: „Pasărea cu clonţ de oţel”, ultimele strofe dintr-o carieră ce se anunţase lungă şi prolifică. În seara fatidică, printre chibiţii care tăifăsuiseră cu fermecătorul poet la Capşa, în hora paharelor cu alcool, se afla şi o dansatoare rusoaică, venită de mai mult timp în România. Amatorii de povești conspirative au tot vehiculat varianta că, plecând în noaptea cu gheţuş alături de Labiş, dansatoarea rusoaică l-ar fi îmbrâncit spre tamvai pe poetul care se clătina încercând să se urce în tramvaiul deja plecat din staţia de la Colţea şi remorca l-a prins sub ea. Umblau ipoteze cum că rusoaica ar fi avut misiunea de a-l lichida pe poet, după cum şi alţii au lansat varianta că şi camionul care l-a omorât pe Mihail Sebastian l-ar fi pândit să-l înlăture. Variantele cu suprimarea la ordin de la cine ştie cine a celor doi scriitori de mare talent nu a strâns argumente. Atât Nicolae Labiş, cât şi Mihail Sebastian fuseseră cuceriţi la început de ideile comuniste, dar amândoi, după o vreme, dezamăgiţi, au făcut pasul înapoi din perimetrul doctrinelor comuniste.